Mediu
jumătate de noapte tu îți visezi venele sângerând într-un roșu de nesuportat. în cealaltă jumătate eu aprind focuri.
îmi deschid radiala femurala aorta
îmi înalț sângele ca pe un steag în semn de strigăt.
intru în visul tău ca într-o biserică roșie. clopotele răbufnesc incandescente ca niște vulcani din plămânii tăi imenși. lumea toată respiră sacadat printre silabe umede rostite în taină. nimeni nu cere nimic în rugăciunea aceasta. toți mulțumim pentru culoarea dintâi, pentru umbră și pentru ochiul sticlos.
(am lăsat un spațiu între rânduri)
(aici se împlinesc prevestirile)
tu îți vei deschide cândva o expoziție în vârful tăcerii. sunetele vor cădea terne ca niște ploi mărunte mult mai târziu, când eu și pruncul meu vom fi de piatră.
până atunci ne trezim vinovați între vii. ne răscolesc cicatricile groase ca niște șerpi. ele ne amintesc de iubirile târâtoare prin ierburile amărui ale trădărilor.
mai bine părăsesc visul acesta știind că undeva între sevele ceței tu ai semnat cu urma tA.
023.547
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “aici se împlinesc prevestirile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/164363/aici-se-implinesc-prevestirileComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
îți mulțumesc. nu știu dacă e chiar o duminică aici. e mai mult un vis pe care l-am visat în același timp.
0

până atunci ne trezim vinovați între vii. ne răscolesc cicatricile groase ca niște șerpi. ele ne amintesc de iubirile târâtoare prin ierburile amărui ale trădărilor\"
Îmi amintesc cum este această șerpuire a duminiclor, sau poate fiecare simte ziua lui cum se transformă într-o mușcătură veninoasă, care te împietrește, nici măcar durerea nu mai e simțită. Și de aceea, pentru aceste cuvinte, nu mai pot acum răsturna oglinda, mă văd prea bine aici. Ca și în biserica roșie, un roșu permanent. Cred că o vreme nu voi uita aceste gânduri ale tale. Nici eu nu știu până când...
Ela