Jurnaljournal
tactil
\"ți-am dedicat toate poemele/tocmai ca să-ți dovedesc că mi-e frică de mine\"(Miruna Vlada)
1 min lectură·
Mediu
iarăși îți scriu în loc să te sărut.
cuvintele mi-au înlocuit tegumentul și carnea
am devenit de un lirism prea ușor și fluid
scriu cu ploi și cu fluturi. sunt de modă veche. sting lumina, iubitule.
nu știu să mă dau oricui cu viscerele mele fierbinți
nu mai știu să rup din tine teama cu orgasmul meu ca un bici
îți spuneam că e și asta încă o revelație
nu mai avem nevoie de epiderme
avem nevoie doar de o ploaie simplă
ciorile îmi păzesc diminețile. și memoria.
m-am ghemuit în prima zi fără să știu că e ultima. de acolo nu pot să plec.
tegumentele noastre friabile sunt în alte o mie de poeme.
miruna scrie mereu că ne rupem. eu cred că rămânem întregi printre ciorile dimineții.
iarăși îți scriu. mi-ai spus că sunt vorbe. undeva sângerează ceva
dar eu nu știu.
eu îmi rod moartea până la cotor
în loc să te sărut.
033.969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “tactil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/157772/tactilComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELSenzitiv și aproape dureros, ca-ntr-o sărutare până la pierdere de sine. Poemul unei iubiri fără limite. Învelișurile interioare se desfiră, pielea deine inutilă, memoria își are paznicul negru. Însângerare necesară. Creației, fiindcă:
\"cuvintele mi-au înlocuit tegumentul și carnea
am devenit de un lirism prea ușor și fluid\"
Mărul acela pe care îl rozi sunt cuvintele scrise. Lăsate din tine, nu atât pentru a le da viață, cât pentru a le simți trecerea. Și apoi, atingându-le, să devină spirit. Ce moarte frumoasă în poezia ta.
Ela
\"cuvintele mi-au înlocuit tegumentul și carnea
am devenit de un lirism prea ușor și fluid\"
Mărul acela pe care îl rozi sunt cuvintele scrise. Lăsate din tine, nu atât pentru a le da viață, cât pentru a le simți trecerea. Și apoi, atingându-le, să devină spirit. Ce moarte frumoasă în poezia ta.
Ela
0
INNic, am auzit și eu zăngănitul de chei, lanțurile au căzut, s-a dat stingerea...ai creat aici o atmosferă de detenție. în condițiile astea textul meu e ca o scrisoare strecurată pe sub ușă :) poate de aceea...te mai aștept cu drag.
Ela, încerc să înțeleg unele lucruri. simțurile devin uneori altceva sau vin de altundeva. tactil, gustativ, olfactiv, auditiv, vizual,...real, ireal ...viață, moarte...toate acestea le percepem uneori cu o stranie vitalitate fără a dicrimina foarte fin între cele două puncte stimulate: eu-ul și tu-ul.
mulțumesc mult!
Ela, încerc să înțeleg unele lucruri. simțurile devin uneori altceva sau vin de altundeva. tactil, gustativ, olfactiv, auditiv, vizual,...real, ireal ...viață, moarte...toate acestea le percepem uneori cu o stranie vitalitate fără a dicrimina foarte fin între cele două puncte stimulate: eu-ul și tu-ul.
mulțumesc mult!
0
Multă inspirație!