nu mă doare nimic. nu-mi este deloc teamă

nu mă doare nimic. am ajuns aici la margine cu gândul să respir. inutil. oamenii pleacă acasă. au treburi importante. autobuze pline cu navetiști biciclete mari scârțâind încet pe șosea absolut toți oamenii pleacă acasă eu sunt o străină în tine nu-mi este deloc teamă. habar nu am cum începe toamna e un moment pe care îl pierd mereu mă lipesc de pământ și ascult cum vii cum pleci cum întârzii tu în mine ca un miez ca o sămânță din care să mă nasc cândva când absolut nimeni nu se va mai aștepta.