karma pe zero

tocmai când mă gândeam să dau karma pe zero să-mi rezolv toate treburile să mă întind și să mor tocmai acum când inventasem o mie de feluri de a răspândi liniștea lăsând în mine din loc în loc arbori ca niște borne fine abia vizibile acum când înțelesesem în sfârșit că "fericirea nu-i o treabă pentru pământeni" și eram sută la sută de acord cu asta acum când îmi desfășuram viața între inspir și expir poate mai mult în expir încercând să mă las mai mult înspre moarte când nopțile veneau mereu lipite una de alta și mă obișnuisem să cred într-un Dumnezeu al tăcerii acum când anulasem trecutul și reușisem să ponderez teama când îmi recunoscusem propria singurătate alegând-o cu greu dintre toate celelalte singurătăți tocmai acum