Mediu
întâi mi-am rupt o bucată din mânecă la clanță
m-am agățat. așa am fost ispitită să mai rămân
să pun ordinea între lucruri ca pe un obiect pătrat
să construiesc un pod sau o mansardă în care cândva să depozităm fluturi.
Vin ploile.
se anunță un anotimp decalat. ni se șterg urmele și rămânem aici în larg
pe acoperișul iubirii. ni se vede lenjeria de corp
și corpurile plânse de apă. fiecare zi devine tot mai sinistrată.
timpul e un tip tacticos care trece nepăsător la fumători. cancerele izbucnesc fermentându-ne pulpele ude.
vin nopțile nopții. Vin ploi.
023710
0

Am senzatia ca fiecare cuvint ascunde in el trairi intense si eu le port aici, ele se dezvaluie, reverbereaza si nu mai stiu cine, oare cine simte aici: tu... eu...?
\"o mansardă în care cândva să depozităm fluturi\"
Asa sa facem, Ioana, intr-una din joi, cind muri-vor fluturii.
Drag, Ela