gânduri pe șleau

Dacă ar fi să vorbim mai pe șleau am visceraliza această scară și i-am pune în vârf un ficat fără venă portă fără vreo sfoară care să-l lege cumva de funcția lui nobilă salubrizatoare Am ascunde intestinul gros printre rânduri și ne-am expune mândri coloana vertebrală intactă lucioasă infinită și dreaptă dar lipită de burtă prin foamea cleioasă de înălțimi amețitoare Apoi ne-am putea cățăra liberi pe scheletul propriului „Eu” care ar deveni tot mai găunos zâmbindu-ne desuet de sub cartilajele zdrențuite ale vremii într-un scrâșnet de idei os pe os.