a rosti

credibilitatea rostirii devenise doar un rest mucegăit în memoria mea onirică mai demult o trădare ne rupsese corzile vocale turnându-ne această dragoste mută peste suflete cu timpul am devenit tot mai orizontali târând cerul după noi ca pe o urmă lipicioasă nu mai stăteau în picioare decât umbrele noastre mistificate în zilele nesfârșite lutoase eu croșetam cuvintelor tale înțelesuri roșcate aveam toată noaptea la dispoziție să ne spunem pe nume dar ezitam din pudoare a rosti era totuși o dezvăluire nepermisă \"știam că ești tu\"-ne mai spuneam împleticindu-ne printre franjurii dimineții apoi adormeam într-unul dintre somnurile noastre de carne fără vise și fără condiții