IMioana matei
Verificat@ioana-matei
Bucuresti
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
un text in care parca o ironie amara, cumpatata, se razboieste cu iubirea...de fapt nu cu iubirea ci cu iluzia ei...\"în versuri disipate\"...
Pe textul:
„Fără somn" de Lucian Preda
0 suflu
Contextnu pot să mă leg decât de copertă...așa că... mănânc, deci exist!...știu că Adrian Suciu e poetul ce curge printre meandrele gândului sau...
Pe textul:
„Adrian Suciu-La saison en verre- antologie de autor" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
Contextaici cuvantul \"imi lasa gura apa\"...imbietoare atmosfera universului curat, nealterat al ciresilor coapte...asa ca, bat la poarta...
Pe textul:
„S-au pârguit cireșele azi noapte" de sanda nicucie
0 suflu
Contextnu trebuie sa fii suparat pe mine...iata cum ne erodeaza exteriorul material(nivelul/conditiile de trai) sufletul, iubirea, trairile...asta pare sa spuna poemul tau...si pana la un punct are foarte mare dreptate...dar...oare de ce exteriorul ajunge sa domine, sa infranga interiorul?...de ce sa lasam sa ne moara iubirea ucisa de el?...te-ai gandit ca tu, aici, scriind asa, la asta *indemni*?...chiar daca, poate, punctul de plecare al cuvintelor tale este altul...altfel, mana iti aluneca usor (intelectual), cu un fel de gratie rafinata pe hartie...povestindu-te?...
Pe textul:
„pentru tine" de herciu
0 suflu
Contextvis...cu Robinson Crusoe...poem ca o lupta \"cât o unghie cât un bob de mazăre cât un bob de piper.\"
cerul e albastru oceanul albastru. iar eu...\"nu mă gândesc la nimic. nu mă gândesc la nimic. nu mă gândesc la nimic.\"... iubesc! spune extaziat cititorul...
cerul e albastru oceanul albastru. iar eu...\"nu mă gândesc la nimic. nu mă gândesc la nimic. nu mă gândesc la nimic.\"... iubesc! spune extaziat cititorul...
Pe textul:
„insula" de ioana negoescu
0 suflu
Contexte doar teama bucuriei (bucurie neinceputa vreodata de nevolnicii invinsi)...si care indeamna la tristete...de multe ori cineva sau altcineva \"imită perfect o lacrimă\"...cata tristete, prieteni!
Pe textul:
„tristețe" de Teodor Dume
0 suflu
Contextvoiam sa mai spun cate ceva stanga/dreapta/sus/jos......si despre coperta...foarte interesanta imaginea crucii...cu brate inegale si proiectii...ale nevoii de inalt pe orizontala, spre carte s.a.m.d. ca un compromis al crucii cuvintelor... ce uneori, foarte rar, inseamna mai mult decat o abordare bidimensionala...aici se *intampla*...
Pe textul:
„Pământ nicăieri" de Paul Bogdan
Recomandat0 suflu
Contextin text si comentarii... este impresionant cat de rafinat se prelungesc (din toate partile) cuvintele...intr-o \"agonie în alb\"(?)... \"în setea grâului ucis\"(?)...\"ploaia adoarme\"...
Pe textul:
„micropoem" de cezara răducu
0 suflu
Contextinlocuirea ingerului din titlu cu \"un om\" modifica substantial mesajul textului...din punctul meu de vedere in forma initiala (pe care am citit-o) exista o legatura intre titlu si ultimul vers... omul ce sangereaza, legat de pamant, cauta un inger sa-l intrebe...poemul tau e ca o coborare pe scara...de la cer la pamant...dinspre *rai* inspre *iad* (ce coexista si unul si altul in noi)...si totul se petrece prin *ganditoare taceri*, ca o boala, cuvintele ...zambet: prea multa usurinta in a *face* din inger om si din iarba pamant, nu crezi?...tacerea nu e un fel de disolutie!...
Pe textul:
„Din întâmplare, ați văzut cumva un om să-l întreb?" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextai dreptate...in conditiile in care termenul de *noi* cristalizeaza o raportare egotica, limitata la iubire...n-am vrut sa banalizez intelesul cuvantului...ma refeream la cat de departe reusim sa mergem *noi* in noi iubind... caci oare cine altcineva *iubeste* decat noi?...*adevarata* iubire e ca o scara sau ca o multitudine de planuri paralele corespondente tuturor fiintarilor...este *cea* pe care fiecare dintre noi o simte, de fapt daruind-o...aici e un paradox, cred eu...si nu putem vorbi despre iubire decat din interiorul acelei sfere in care noi (fiecare dintre noi) suntem capabili de a simti iubirea...cine-ar putea spune unde este capatul si ce inseamna adevarata iubire?...si totusi EXISTA IUBIRE...cine ar putea sa nege asta?...mie mi-a placut mult textul tau...imi pare rau ca n-am reusit sa ma fac inteleasa...vina imi apartine...multumesc mult!
Pe textul:
„nu noapte, spune-i noi" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextrosteste aici un fel de vulnerabilitate a iubirii...cu tandrete usor tensionata...ma gandesc acum, citind poemul, cum noi, oamenii, *iesim* din noi, din *inima noastra iubire*, ne privim indelung tematori, avizi de cunoastere, de regasire si incet, incet nu ne mai vedem ...dar suntem frumosi!...foarte frumosi!...si, mai mult sau mai putin constient, cautam iubirea, *avem nevoie* de iubire...oare *pierduta*?...poate doar *uitata*...
\"nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort\"
\"iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte\"
\"hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului\"
\"nu e o regulă să ai ochii închiși
ca să fii mort\"
\"iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte\"
\"hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului\"
Pe textul:
„nu noapte, spune-i noi" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextștiu că, atunci cand POETUL spune \"PÃMÂNT NICÃIERI\", nu e singur! și mă bucur!...
Pe textul:
„Pământ nicăieri" de Paul Bogdan
Recomandat0 suflu
Contextmulțumesc pentru răspuns...totuși...eu scriu/citesc *a iubi* altfel...fără nicio legătură cu imnuri sau cultul personalitălții...cu \"teiul sfânt\", da...și doar voiam să spun asta...
Pe textul:
„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa
0 suflu
Contextiarta-ma, nu mi-e clar!...te referi la interpretarea propriului text?...
Pe textul:
„together" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Contextpare/este o tentativa de proiectie intr-o lume fara sabloane...cam asa l-am perceput eu...ciudat...
Pe textul:
„Nu am făcut nimic, dar dacă voi ați omorât pe cineva, eu sunt de vină." de Marinescu Victor
0 suflu
Contextmeditatie asupra *continuarii* esentei cuvintelor poetului...eu am citit ultimele doua versuri inlocuind \"merita\" cu iubi...
Pe textul:
„să meditezi sub teiu-mbătrânit" de George Pașa
0 suflu
Contextstare...foarte subtila amenintare...ca un \"Sprint final, în gheare\"...ca o virgula ce-si pierde prelungirea...si risca sa devina punct fara sens,,,exista in acest poem (ca si in altele citite) mari profunzimi...devoratoare?(!!!)...
Pe textul:
„Sprint final, în gheare" de Călin Sămărghițan
0 suflu
Context*pentru deschiderea ierbii*...of...intotdeauna apar probleme cand e vorba despre deschidere!...
Pe textul:
„vine ploaia. ascunde-te sub iarbă" de George Asztalos
0 suflu
ContextGeorge Asztalos...cred despre poemul tau ca are multa forta in a re/construi viata si adevarul prin cuvinte...cum? chiar negandu-le (nu pe ele, cuvintele)...asta este un paradox de-a dreptul *hazliu* al scrierilor tale...
cu pretuire pentru deschidrea ierbii...ce creste...si creste...si creste...deloc acoperind!...
si pentru tine,
ioana matei
cu pretuire pentru deschidrea ierbii...ce creste...si creste...si creste...deloc acoperind!...
si pentru tine,
ioana matei
Pe textul:
„vine ploaia. ascunde-te sub iarbă" de George Asztalos
0 suflu
Contexttentativa de fotografiere a sinelui intr-un limbaj bilingv...poem despre o iubire in care mereu sarpele este vinovat...
Pe textul:
„together" de Ligia Pârvulescu
0 suflu
Context