Nu am făcut nimic, dar dacă voi ați omorât pe cineva, eu sunt de vină.

când vreau să cresc închid ochii și îmi imaginez cred că doar eu sunt de vină pentru ceea ce i se întâmplă femeii de lut așa îmi place să cunosc oameni și când trag de cuvinte sunt deja acolo îmbrăcați în alb și negru niciodată gri ăștia au nume ciudate nu este treaba mea nu știu să nu mă crezi niciodată sigur îți va prinde bine un duș trebuie să plec te iubesc simt că o iau razna sună aiurea dar îmi trebuie o pauză într-o zi am să învelesc în ziare ceea ce nu-mi place femeia de lut are cicatrici pe tot corpul când eram copil credeam că dacă am un șpaclu și un cuțit pot îndrepta orice dar timpul rămâne mereu nu ți-am spus să rămâi în pat în pat tu ești cel mai bun nu azi azi vreau să cresc jur că n-am vrut să spun altceva întotdeauna locuim în mai multe locuri doar așternutul este același îmi place să cred că într-o zi când voi uita am să fiu iar eu privind în golul dintre mine și ceilalți cine e Dumnezeu? n-am locuit niciodată într-o mansardă am auzit că acolo toate femeile sunt frumoase când fac dragoste pe stradă nu trece nimeni toți se opresc ca fluturii într-o floare ce zi ciudată apoi trec nouă luni parcurile sunt pline de copii niciun om curajos nu este singur mai ales când afară plouă cu găleata iar cei necunoscuți se duc la petreceri se îmbată își cumpără un bilet de parcare o fi lună plină afară? apoi ajungi într-un terminal de aici pleacă toți trebuie doar să zbori la coadă pe unii îi cheamă la fel pe alții nu-i strigă nimeni și rămân cresc și îmi spun mereu în 1969 visele erau doar o scurtătură prin noapte