unde începe iubirea?...

...te-aș întreba..șoptind o boare
ai căutat cumva și-n soare?!

îmi asurzesc urechile la marea \'ceea legată...și-mi trosnește mintea la gândul mâinilor legate..

ioana, mi-ai iscat puiul de vis din dimineața nopții ăsteia.

și eu...dar...trupul încape cuvinte...:)

E o poezie minunată ce-mi adoarme seara în palme, sfârșindu-mi ziua. Frumoasă întrebare finală, pregătită de chemări de munți în cer și izvoare adăpate cu stele: Poemul celor o mie de cuvinte despre tine, unde începe?

E aici măreția Creatorului, care „mai întâi cheamă munții în cer”, „apoi adapă izvoarele cu stele”, și-n fine „leagă marea de țărm” (demersuri specifice inspirației). În momentul în care și-a sfârșit Lucrarea se odihnește (căci asta vrea să însemne așezarea mâinilor cruce), timp în care se produce un transfer: Poeta preia rolul Creatorului, hotărâtă să treacă la partea a doua a Lucrării Sale, de data asta complet umanizată, și anume să scrie un poem (la fel de măreț) despre iubitul ei. Dar nu-l vede, doar îl bănuiește („trupul încape cuvinte”). De aceea îl invită să iasă la vedere, să-l eternizeze… E o dedublare în care poeta suprapune altă dedublare – prin cuvinte care încap trupul, devenit trup de cuvinte… Constatarea poetei că iubitul ei nu e nicăieri ne poate sugera și faptul că el nu e pe măsura așteptărilor ei… Interesant poem.

trupul încape cuvinte?...somn ușor!...mulțumesc!...

E aici măreția Creatorului, care „mai întâi cheamă munții în cer”, „apoi adapă izvoarele cu stele”, și-n fine „leagă marea de țărm” (demersuri specifice inspirației). În momentul în care și-a sfârșit Lucrarea se odihnește (căci asta vrea să însemne așezarea mâinilor cruce), timp în care se produce un transfer: Poeta preia rolul Creatorului, hotărâtă să treacă la partea a doua a Lucrării Sale, de data asta complet umanizată, și anume să scrie un poem (la fel de măreț) despre iubitul ei. Dar nu-l vede, doar îl bănuiește („trupul încape cuvinte”). De aceea îl invită să iasă la vedere, să-l eternizeze… E o dedublare în care poeta suprapune altă dedublare – prin cuvinte care încap trupul, devenit trup de cuvinte… Constatarea poetei că iubitul ei nu e nicăieri ne poate sugera și faptul că el nu e pe măsura așteptărilor ei… Interesant poem.

pot sa-ti spun tu?...asta da comentariu! multumesc!:)...