Ioana, nu știu cine te tot chinuie pe tine prin Ateliere, dar știu că nu prea are întotdeauna dreptate. Poate că totuși gândurile tale se sfârșesc prea repede înainte de a se fi conturat pe deplin. Și aici se poate face ceva. Dar la fel de bine, ținându-o tot așa de vreo trei ani, cred că ar trebui să fii privită și altfel.
consider ca trebuie sa iei niste lectii de poezie. mergi dumneata la farmacie si interseaza-te daca exista medicamente pt stimularea inspiratiei & poezii mai mari de 6-7 cuvinte. lasand tonul malitios de o parte, consider ca tu nu vrei sa ne dezvalui adevarata poeta care zace in tine, intinsa pe podea.
foarte amical,
intentionam sa sterg textul...dar n-o mai fac...el contine doar o fulguire de gand...cred ca isi merita incadrarea...multumesc pentru ochiul poetului \"oprit\" aici...e important pentru mine...
Daca nu merge Ioana la farmacie, ei bine, vine farmacista la ea si zice: Ioana, mie imi plac poeziile tale, tocmai pentru ca ma stimuleaza sa le citesc de mai multe ori si sa incerc sa vad resortul adanc din care le-ai scris. Ioana, iti multumesc ca faci tu aceasta, pentru ca altfel as fi fost eu nevoita sa o fac intr-o zi sau alt poet \"nebun\", dar cu dreptatea lui. Si cine zice ca o poezie trebuie sa fie lunga? La gradul nostru de alambicare si de destramare psihica si sufleteasca ne fac bine uneori textele foarte scurte, ne odihninm in ele ca intr-o picatura de apa de pe pervaz, in care incape chipul nostru si lumea intreaga si mai incape si taina aceea de care, da, Ioana vorbeste aici: In fiecare din noi se naste incet un trup, trupul atat de sfant incat nici nu indraznesti, nici nu poti sa-l atingi. Dar noi nu vrem sa-l vedem, il rastignim si-l imbracam in mantie purpurie si il scuipam in fata si-i zicem: daca erai asa cum ziceai, daca erai cine ziceai, Omul, te salvai...Inainte de a se naste, inainte de a sti cine e, inainte de toate acestea, il transformam in \"tabu\", scufundat in intuneric, dar\"sfant\", sfant scaldat in lumina, e de fapt numele Lui.