punctul...

La Ioana Matei revii așa ca mareele pe plaje. Poezile-i esențializate sunt de fapt surprinderea tot atâtor stări poetice întotdeauna subzistente în spatele micilor ei forme.

Unii spuneau odată că nu poți comenta mai mult decât lungimea textului propriuzis. Alții că tocmai în aceasta constă poezia, să spui în patru versuri ceea ce alții nu pot exprima în tomuri întregi. Mi se par mai coerenți cei din urmă.

Să știi că am văzut că în ”drum...” ai desenat cu litere. Și mi s-a părut că în ”reproducerea unei singurătăți...” i-ai îndesat bine în buzunar pe sartre-ieni.

da...un teatru absurd...distanțe între noi...