despre poezii pogorâte din cer...

Onix!

= Domnule Sămărghițan
Aurel Sibiceanu
[25.Feb.10 19:01]
Lăsați-i s-o fure, că o pune Bunul Dumnezeu la loc!

Vă citesc pe site, chiar vă sunt un cetitor constant.
Sunteți un autor Aflat pe Cale...
Acum mă și mir de ce nu mi-am mărturisit vreun gând legat de
lucrările Dumneavostră... Dar nu-i timpul pierdut...

Privitor la \"experimentul\" la \"două mâini\",
pe care frumos și generos l-ați remarcat,
ce să vă spun?! El s-a născut instantaneu,
fără să fi stabilit ceva dinnainte cu Ioana Matei.

Nu o cunosc pe Ioana; datele sale personale
sunt destul de... literare!

Uneori am senzația că Ioana nici nu există
și că eu sunt doar supus unei bune ispitiri,
cum ar zice Marele Păltinișean!


Așa că nu știu cum va continua acest dialog empatic,
dacă și cine îl va pune într-o altă întocmire,
cum bine sugerați... De un lucru sunt sigur:
Ioana este cu mult mai tânără decât mine,
are simț și curățenie pentru Subtil, așa că
poate oricând să conducă ea \"heruvimii\"!

Cu prețuire


= ”Bune ispitiri”
Călin Sămărghițan
[25.Feb.10 22:38]
Domnule Sibiceanu, onorat de intervenție. Întotdeauna lucrurile spontane sunt cele de cel mai mare efect, iar asta se simte în ”experimentul” cu pricina. De aceea mi-a și fost teamă să intervin, ca să nu tulbur limpezimea. E un lucru întâmplat frumos.

Impresia că nu există, e general valabilă, cred.

Mulțumesc pentru oprire și semn.