singurătate...

Cunosc puține persoane care sa scrie atât de condensat, într-o perioadă cand aparent lungimea poemelor le dă valoare. Ori astfel de mini poeme, care mie personal îmi plac, iau prin surprindere pe cei care se apleacă asupra lor cu răbdare, căci sunt mici scântei strunite aristocratic ce te invită să le desfășori înțelesurile.
Este aici un loc al lucrurilor aparent cuminți, blânde, fragile.

Doru Emanuel

mă bucur mult că mă citești!...iar despre singurătate...ea nu e nimic altceva decat zborul uitat...în adancul înaltului din noi... mulțumesc!