arhitectură...

oamenii cuburi cad mereu din cer li se sparg pașii de asfalt singurătatea țipă cu aripa moartă... oamenii cuburi cred că pot rotunji distanțe între ei și ei sau între mine și tine sau între cer și pământ sau între viață și viață... privesc și ascult... prin mine trece strada... înlăuntru afară... mi-e dor de tine... plouă!