Retro-Sonet

Multumesc pentru apreciere, Stefan. E pentru prima data cand ma incumet sa incerc sonetul, iar imboldul a venit dupa citirea celor publicate de catre tine. Recunosc insa ca mi-a trebuit ceva teorie, pentru a ma apropia de scrierea cat de cat corecta a unui sonet, dar asta nu e o problema, caci info se pot gasi cu usurinta. Nu simpla este insa gasirea unei idei bune, ca sa poti scrie ceva nou si aparte.

LG,

Joana

E o poezie clasică, iar mie îmi plac poeziile moderne, inovatoare, care experimentează, cu imaginația ce nu poate fi ținută în frâu, ca și cum ai ''zăvorât'' poezia pentru a nu intra în ea inventivitatea.
Totuși ''muzica'' ei se aude clar, fără a ilumina sensibilitatea.

iata, ai avut ocazia sa vorbesti despre preferintele tale poetice,
tocmai pe muzica sonetului meu...

LG,

Joana

cititor de sonete nu numai ca delectare
ci și ca adjuvant în terapia sufletului
pentru muzicalitatea lor tainică și tonică
spun cu mâna pe inimă că Retro-Sonetul
tare mult mi-a plăcut și-ar fi păcat
să fie primul și ultimul chiar dacă unii...
da și cu câlușul în gură
cel ce are
poate să spună.

cu multă stimă. Ioan.

căluș nu câluș. scuze...

Domnule Ioan Postolache-Doljesti, va multumesc pentru incurajare. Eu cred ca, atunci cand vii cu o poveste in text, nu dai niciodata gres, pentru ca cititorii pot gasi afinitati si pot empatiza mult mai usor cu personajul sau autorul, dupa caz.
Scriu despre ceea ce simt, cum simt, si-mi place sa experimentez continuu, pentru ca nici statornicia intr-un gen sau altul nu mi-ar asigura succesul deplin, oricat m-as zbate. Iar eu nu ma zbat, am capacitatea de a-mi cunoaste limitele...

Liebe Grüße!

Joana