Ioana Geacăr

Nu trebuie să fii prea trist cu atîția comentatori, Tudor!
Pe mine m-a atras chiar prima secvență a poeziei, sau ce-o fi, :) cu specificul patetic optzecist: pentru că îi cunoști mai de mult,
roagă tu viermii
să nu-și înceapă încă lucrarea cu mine\"
Mi-am amintit de niște versuri ale mele (poate mai patetice, să nu rîzi!) din primul meu volum, versuri citate de poetul Cezar Ivănescu în prefață:
\"Mamă, poate încă nu mai născut/nu m-ai născut, ești sigură, nu-i așa?/de ce țipi/de ce răcnești?/de ce chemi viermele care grăbește nașterea/care viața grăbește/și mă așteaptă deja?\"

M-a mai atras întrebarea pe care ai pus-o unui comentator, dacă a fost într-o situație asemănătoare celei descrisă în această \"personală\". Îți răspund eu că am fost, lumea cealaltă e foarte tăcută și nu aude ce spunem. Doar un țipăt m-a salvat, așa cum încerci în vis să te trezești făcînd zgomot, uneori reușești, alteori visezi pînă la capăt.

Mă bucur să văd cît ești de comentat. Știi ce zicea Michel Houellebecq? Mai bine să fii înjurat decît uitat. Da\' n-a fost cazul.

\"emotia e rară\" - vreau să spun că sunt puțini cei ce ajung la emoție cuibărită în versuri

ai folosit multe simboluri, așa mi se pare.
în plus o teatralitate bine temperată
cam aiurea cuplul inger-sperietoare, însă următoarele versuri au forță
un aspect de înstelat : stăpînești limbajul și scoți efecte \"răsunătoare\" : \"tot ce-i alb mă irită-
îmi vine să-mi foștomocesc
înaripatul miștocar și să-l
arunc la coș
aș rămâne singură -
o păpușă în fața oglinzii cameleon\"

Anda,
nu te contrazic pentru că s-au spus deja prea multe despre acest text.
Nu este genial, doar un text bun, am observat doar metoda prin care a fost conceput. Se mai pot face multe așa, dar emoția e rară, asta nu mai poate fi trucată. O zi bună!

Între timp s-au schimbat multe, Maria. Poți încadra singură cînd postezi textul, selectezi colecția de la \"subiect\", ultimul de sub \"Titlu\".
Scrie că ai suflet frumos și lasă imaginația să zburde că micuților le plac întîmplările ciudățele, hazlii.

Ioana, scuze de grabă, \"ăsta\" înseamnă titlul ăsta

Ioana, mă bucur de semnul lăsat, ăsta e nimerit. Ieși numai din casă și fii atentă la ce se-ntimplă, lumea se miorlăie. :)

primul vers merită un premiu, nu s-a scris niciodată ceva atît de grațios despre uritele noastre blocuri \"blocurile înghesuite au tandrețea specifică unor gondole\"
Dar aș scoate de aici \"specifică\" și ultima secvență- epilog a poeziei care nu mai interesează.
Asta sună cam prețios metaforic\" semafoarele se înmulțesc în gândurile lumii \"
Dar zicerea asta cumva întortocheată ca un fulger îmi place: \"am timp pe zebră să îmi spun că dacă ar fi un fulger
aș vrea să dispar luminos \"

Maria, ți-am încadrat eu textul la \"poezii pentru copii\".
Îmi place ironia de aici: \"L-ar prinde chiar ea,
Dacă l-ar vedea.\", dar în rest e prea previzibil, mai pune ceva, trimite-o la coafor pe pisi, dă-i de citit, pune-o să facă ceva
oricum, m-am delectat! si mai aștept să pui piese la colecție(\"poezii pentru copii\")

Dorin,
știi bancul ăla cu \"căscatul din om în om cum mergi tu din po(e)m în po(e)m?\" Chiar e vremea lui spre miezul nopții și ar fi atrăgător subiectul și de redactat!

George,
și eu cred în puterea conștiinței.
Sper ca \"oamenii care se opun haosului și falsei străluciri\" să se regăsească mereu într-o proporție satisfăcătoare. Mulțumesc pentru sfat, o să separ valorile țipătului. Prin amestecul acesta parcă i-am dat eseului o alură comodă de vacanță.

Gena, cel mai bun limbaj e cel simplu, așa cred. Mulțumesc pentru invitația la scris!

Cătălin, țipătul n-o să fie niciodată în criză, numai că în fiecare epocă are un semn!

Cristina,
ai lucrat frumos, îmi place întîlnirea dintre foto și text. dar nu mai văd ce rost are titlul aici, poate că legătura s-a rupt alegînd o imagine nepotrivită?
Și apropo de imagine. Laurențiu are dreptate. trebuie să afișezi sub text adresa de unde ai luat imaginea măcar, dacă nu te-ai înțeles în prealabil cu fotograful.
Dacă nu, textul tău va intra în pagină autor, cunoști regulamentul. :)
Hai, străduiește-te puțin

ăsta-i bombardament liric, Alina! prin cuvinte și prin fotografie (fiecare artistică și cu povestea ei) . Liviu are dreptate, e senzația de înghesuit în aranjamentul foto, da, însă la niște dimensiuni mai mari, ar cîștiga fiecare imagine și text în parte puțină intimitate cu lectorul/privitorul.

LIM,
ai dreptate. Cuvintele lipsă au o forță latentă, e mare lucru să poți realiza această absență care iradiază. Ar fi interesant un ciclu de poeme în felul ăsta.
Și la celălalt aspect ai dreptate, poți să ignori pe cei agresivi, pe cei care atacă (jignesc) persoana. În felul ăsta poate-și dau seama și revin la comentarea textului.

Iarina,
o să-ncerc să pun în viitor măcar o coardă să te mai ademenesc în poeme. Sper să ai o vară muzicală, cum ți-ai dorit, cu multe chitare

Tudor,

mulțumesc pentru lumină. Și pentru că ai revenit. Și pentru că mă tot gîndesc la o replică la replică (să nu cad în patetisme):
Mersul virtual e mai ușor, sau ar trebui să fie, ca-n vis.
Mai vino cu poeme din cînd în cînd. Sau cu o pagină de jurnal, notă de lectură, povestea unui vis.
Pentru ps: comentariul Angelei e mai vechi, între timp s-a răzgîndit, a învățat să se lupte cu haiducii virtuali (cei care intră pe net cu picioarele, nu cu capul, agresivii) și să-i îmblînzească oarecum..., iar aici pe site se simte ca acasă, în România. Remarca ta sper s-o bucure!

Ada, poeziile ți-au fost trimise la Atelier pentru că n-ai pus diacritice. Acum le-am pus eu. Corectează bine textul înainte de a posta, dacă vrei să nu mai ajungi acolo, sau să ți se refuze pentru corectură.

Mircea, copiază și prima variantă în continuarea textului acesta, să nu sufere nimeni, ba mi se pare și mai interesant să-i arăți toate fețele :)

mie îmi pare un scenariu bine și cu multă economie scris, în cîteva flashuri (cam prețios al doilea, aș mai insista acolo cu un detaliu veridic), fiecare - un mic nucleu care se vrea reținut fie prin insistența filmică, fie prin ironie

(Laurențiu, iar te bagi în seamă! :)

da, acum ai modificat foarte mult, e alta, și e poezie prelungită în comentariile tale, mereu în mișcare, muzicală mereu, ca marea!

Univers mic, casnic bine prins în imagini și senzații simple! Ai putea renunța la \"asemenea pisicilor\" că știm al cui e torsul! :)
Îmi place că depășești notația minimalistă cu o idee plină de grație și generatoare de meditație, iată, parcă desprinsă din, sau prin analogie cu filozofia marelui Univers : \"panica se așterne mai ușor
în preajma ființelor mici\". Frumos...