Ioana Geacăr

Felicitari, Alice! (Scuze pentru întîrziere!) Ma bucur pentru...permisul tau poetic!

Felicitari simple si un pic intirziate! Bun titlu...

Bună poezie, simplă și plină de forță. Doar comparația din al doilea vers îmi pare neconvingătoare:\"ca un falit pe facturile colorate de la întreținere\". Doar ca să caut un cusur ;)
În rest, amesteci inspirat muzicalitatea \"zgomotoasă\" a colajului, concretețea imaginilor :\"să îmi amestec planurile pentru tine într-un pahar
cu ciocolată caldă,\" \"pe aleea aceea singură din parc,
să am steaua mea pe ea,
pe care poate să o scuipe orice turist\" cu imagini insolite \"să mă retrag în toate câte m-au primit ploios\", \"pun deoparte în fiecare om drag câte un ceas mecanic\".
Chiar ai fost foarte inspirat să începi și să sfîrșești poemul memorabil:
\"sunt prea tânăr ca să vorbesc despre moarte, dar contez pe ea,\" și \"iată o zi când pot fi în relații cordiale cu naiba.\"

Alice,
Exercițiul de tensionare e bine făcut, tensiunea se simte, e fierbere aici, bravo(textul ăsta e bun de citit dimineața la cafea, sau la ceaiul de rozmarin- nu glumesc).
Dar iau la-ntîmplare: \"pentru că nu există vrajă precum adevăr și asta se înțelege\". ..și te rog: dă sens, nu-nțeleg...

Poem împlinit, trist dar foarte puternic, tensionat. De la gratii la vîrtejul aiuritor al drumurilor (\"drumurile se rotesc
se adună într-un singur loc)\"pînă la cercurile eliberatoare din final.(Fără definiție-clișeu, totuși ar fi mai bine:\"orice plecare este o revenire\")
Frumoasă această siguranță a verbului tău, cum ai picurat-o aici!

cind credeam că-i un text leșinat, am dat de final. bun finalul, bravo
\"cu o perie mare de sârmă\" -amarnic!

Cezara, opinia ta e binevenită.

Ioan,mulțumesc foarte mult pentru completare. Ezra Pound, care a ținut conferințe literare la posturile de radio romane din perioada mussoliniană și a avut apoi experiențe dure penitenciare, a fost modelul personajului principal. Am să revin pe text, cel puțin pe acela ce va apărea pe hârtie.

Yussuf, l-ai descris pe Kurt Vonnegut chiar in ipostazele în care e cunoscut: de \"publicul larg\" (scuză clișeul!) un excepțional autor de literatură SF, de criticii avizați - un autor postmodernist canonic.
1. Da.Introducerea e de revistă, într-o carte m-aș lipsi de ea. N-aș vorbi în felul ăsta de romanele românești, ca tine...La care te referi? Le-ai citit pe toate?
2. \"el isi pastreaza tehnica si majoritatea ideilor toata viata \". Dacă asta e părerea ta, asta e. Eu cred că vrea și reușește mereu să scrie al tip de roman, cu alte tehnici, la asta m-am referit când am folosit termenul \"proteic\"
3. Romanul nu este autobiografia lui K.V. De ce nu ești atent? Poate doar cât să faci \"gălăgie\". Am scris clar: \"Deși scrie o autobiografie, principalul procedeu al confesiunii naratorului este să-i prezinte pe ceilalți, urmărindu-i din perspectiva camerei de filmat.\" Clar e vb despre narator, nu?
4. multumesc. la asta am mai răspuns anterior.
5. da e vorba de absurdul existenței
6. sintagma \"iubire îngăduitoare\" e foarte potrivita, e citată chiar din acest roman.

Pînă aici merge:eu sînt mîntuitorul; prin crimă simți mai bine sufletul cald al aproapelui cum coboară mai jos de silueta desenată cu creta pe dușumea; prin crimă intri și ieși de cîte ori vrei din salon, un du-te - vino sexual, sublim, sublim\"
cam teatral finalul. exagerat, patetic. poate prin schimbarea perspectivei, ca e alta voce aici, poate prin repetitii, poate printr-un sadism fals jucat

Frumoasă istorie, credibilă, patetic-rafinată și foarte muzicală. Îmi plac podurile de carbon, \"carbonul în care își adâncea ochii ar fi rămas neatins\". Doar o afirmație cam riscantă:\"sânii rămâneau vineți sub văzul orbului\" îmi pare în momentul ăsta, dar mai spre seară poate-mi pare altfel!:)
Plăcută lectură!

Ioana dragă,
Sigur că am avut o reactie de retragere cînd am citit cuvinte ca \"dumnezeu\", înger\", \"inimă\". Mai ales la primul, de care abuzează foarte mulți, mizînd pe un metafizic la-ndemînă. Dar tu știi că trebuie să le regenerezi în contexte noi...și reușești, poate mă întorc pe ideea asta. Acum voiam doar să remarc la tine poezia ca teatralitate, ca scenariu oniric bine strunit și regizat în același timp.
În final o adorație mistică foarte bine turnată-n cuvinte:
faní sigur nu-l văzuse niciodată de dumnezeu îmi apăsa cu palma pleoapele pînă îmi venea rău
mă întreba întruna cum mă cheamă iar eu
eu îl iubeam
aerul se strîngea în jurul nostru o inimă de copil

Mă bucur mult că te-ai întors!

Chiar mi-era dor să te mai citesc așa că mă bucură acest scenariu sado-savuros-suprarealist.

Frumos nudul ăsta, mai ales că-i scris din perspectiva bărbatului! Pasional, cu îndrăzneala detaliului...: \"îmi place să văd cum intră soarele
în deschizătura de catifea\"
Nu-mi place metafora zaharisită:\"îndulcit cu lumină\"
Bineînțeles că ai descris o biată pîlnie. de tablă, probabil aluminiu. veche și zimțată. apropo de subtitlu.

am uitat: *

Un grupaj bun, consistent, cu un patetic tinut sub control(aproape la limită)într-un jurnal poetic inuman de sincer! Stîngăciile sunt înghițite de un astfel de vraf de poeme ( dar ai putea remarca expresia supertocită \"e ca atunci când \"). Îmi place îndeosebi poemul final, dar și versurile strigate în majuscule(hm, chiar sunt necesare?crezi că singuri nu putem găsi versurile bune?).
Și că te citii azi.

Fain text, Mircea! Fantasticul este foarte credibil, mai ales în stil epistolar, ca variantă pentru un real oțelit. Și desenul căsuței îmi place, bine că ai tras doua linii fine, dacă ai fi insistat, imaginația mea ar fi fost legată sub pod de fier!
Doar afirmația asta mi se pare gratuită (pentru realitatea de aici!!!acolo poate-i altfel)\"în care nici măcar preoții nu mai intră\"
Fă o căsuță încăpătoare, or mai vrea și alții ;)

Florin,
era să mă iau de titlu înainte de a citi poezia...
Da,e potrivit pentru un cîntec într-un dulce stil clasic, pentru un amestec de sonuri și imagini! Si esti destul de curajos să te legi de înger, l-ai tratat cu bun simț, omenește. Fain!
Doar \"granița subțire\" nu-mi spune nimic în plus, granița aia e chiar subțire... și \"se aud fabule de esop și rătăciri de ulise\"-

Îmi place imaginea asta care te leagă de real:\"lângă fereastra cu șapte zăvoare
stoarsă de culoare ca un tunel de metrou
din care vagoanele au supt aerul trecând
cu viteza sunetului!\"

Și bine ai venit!

Simplu, direct, răscolitor... Bumerangul ăsta pe care înveți să-l prinzi tot mai bine. Fain context găsiși pentru \"izbi cu sete\".
\" păsările trec prin noi
fără să bănuiască nimic\" - am mai văzut asta în filme, dar nu mă deranjează...atâta timp cât suntem morți

Kati,
textul ăsta e cel mai bun din ce ti-am citit pină acum. Ai renunțat la incarcatura inutilă, esti mult mai credibilă. Bravo!
Dar ultimul vers de rezonanță stănesciană strică!
Imi plăcea și-nainte cum puseseși la-nceput eșarfele pe cer, dar se poate termina la fel de fericit cu ele, fară \"mă respiră\"!
Am uitat: fain titlu ai ales!
vb

Mircea, chiar am facut descoperirea asta târzie, :P . Înainte pagina offtopic se deschidea automat când intram prima oara pe raspunsuri, apoi asta n-a mai funcționat, și acum învățai să mai dau un click în plus.Mai bine mai târziu...
Nu știu de ce esti la offtopic, povestioara ta se leagă de textul meu într-o complicitate de vase comunicante (ar mai trebui să arunci câteva cuvinte explicative totuși). Iat-o:
\"intr-o iarna la bucuresti
am intrat intr-o galerie
la usa pe o carpa statea un maidanez
mare frumos cu niste ochi plini de blandete
si intelegere mi-a spus femeia
ca e un caine deoasebit
prefera sa stea acolo flamand
adesea singur in sala curata
cam prost incalzita
printre tablori si peretii albi
honarelii si cersitului pe strazi prin fata
restaurantelor sau magazinelor
atunci m-am gandit ca poate e
intruparea vreunui pictor care a trait
pe meleagurile acelea cat am stat in galerie
m-am tot gandit cine putea fi si la iesire
l-am salutat ca pe un om\"
a ridicat o spranceana apoi s-a uitat in alta parte

Laura, Ioana,
da,e simplu textul, lipsit de teatralitate, dar și fără vreo miză prea mare.
Kati,
ai observat bine, e un experiment autenticist.Zici tu: \"poate să aibă interferențe cu realitatea,\" iar eu spun că e chiar realitate înregistrată.
Ar trebui să-ti placă poezia bună, indiferent de \"abordare\".
Te-ai împiedicat de o exprimare vie, am încercat s-o las exact așa naturală (cu mare greutate, mă zgâria și pe mine...)
Rostul liniuțelor aliniate în stânga o să le găsești când vei intra pe mess.
Mă bucur că ai găsit totuși ceva care să-ți placă! Și pentru atenția lecturii!
Tama,
adevăr grăiești, când ies să caut poezie afară chiar o găsesc sau trebuie!
Adrian, mulțumesc pentru +, știința copiază natura în general, e fain că ai văzut și un portret în povestioara asta.