Ioana Geacăr

O carte- mărturie cutremurătoare, merită citită, iar pagina pe care ai publicat-o e elocventă. Bună recenzie, fluentă, obiectivă, bravo, Marina!

îmi place titlul, anunța alt poem...

stănescian poem, însă fără grație...

Suflete moarte supraetajate? Îngeri puși la presat? În economia verbală ce te caracterizează poemul e bine clădit, poate o ușoară aglomerare de imagini în prima strofă incomodează (nu grav!), poate repetiția lui de, poate sonoritatea expr. \"coli ciuruite de\" ...

frumoasă interpretare ai dat.
si ai dreptate, expresia aia sună siropos, multumesc pt sfat

Mă bucur că te-am citit măcar pentru acest final ludic, super, inspirat din arta fotografică:\" prin inima desenată pe geamul înghețat el mă va privi dormind.\"(aș scoate \"și poate în vis\")
Restul poemului il vei mai aseza în timp.
La mulți ani, Elis!

pentru acest duet sclipitor!
un An Nou inspirat vă urez!

E un text postat putin inainte de sărbători. Chiar daca le mutăm într-un plan secund acum, evenimentele triste, sau tragediile, ororile există...
Da, cam asa iți trebuie :)Caută ceva vesel de citit!
Mulțumesc de vizită, Dorian, sarbători fericite!

Cam exagerat titlul dar tocmai această exagerare te face să pui lăbuța pe el! Am deschis și-am citit un text foarte bun, cu o lejeritate a discursului dezarmantă: \"pun sub pat cărțile, câteva creioane, agenda,
cam tot ce tulbură atunci când te desprinzi de corp\"
Continuă aventura, chiar de trebuie să mergi pe coama acoperișului pentru că undeva, departe, ești conștientă că totul e o convenție, că nu ți se va-ntîmpla nimic:
\"zidurile sunt atente la fiecare mișcare în gol\"! :)

De la sufletul universal din care ne-am rupt ajungem la proiecția lui, la cel virtual! :)
Mi-a plăcut colajul, fiecare strofă poate exista separat, văd aici trei minipoeme, trei galaxii ...! Un mare plus pentru prima și ultima...Da, virtualul are suflet daca înghite atîtea cuvinte!
În economia lui expresivă, poemul are mult mai mult de spus despre lupta zilnică cu existența & boala & singuratatea, ai reușit să-l cureți la maxim de orice plus de sens. Cred că e un poem radiografie a fiecăruia dintre noi- cosmo/internautii!!!

\"în ziua aceea vroiam să spun totul deodată. \"
Chiar așa ai și făcut aici, ai spus totul deodată și atît de simplu și frumos, într-o îmbinare de versuri și proză poetică sau poezie camuflată sub învelișul prozei: \"în urmă cu opt ani și șapte zile, cam la ora asta, o cățelușă frumoasă și blândă s-a oprit pe scara mea. despre asta eram pregătit să povestesc, numai că peste, a venit seara când luna s-a oprit în cais. teiul a așteptat-o la ora următoare. simțind întârzierea exagerată și-a adus aminte că undeva, o broască gușată și infatuată, într-o seară cu lună, a făcut-o cotoroanța, fată.\"
Mă bucur de revenirea ta și cu un text bun!

Mulțumesc frumos!...și pentru steluță (deși numele tău e \"destul tun\" :)
Deci e ceva acolo, bine că schimbarea are doar valențe nostalgice, urmăream firescul...

Eu am \"inregistrat\" doar cîteva voci, tu ai adăugat atmosferă, mulțumesc frumos!

Ai reușit să faci un film bun: când își schimbă poziția capului,
din profil, seamănă c-un androgin
pictat în ulei dintr-un tablou rusesc\"! Puțin grăbit uneori:între timp se uită peste-o agendă.
eu am trecut de la \"nebunia obișnuită\"
a lui Bukowski la \"femeile\" lui Cărtărescu.
Dacă ai scoate ultimele două versuri ar fi și mai bine: \"progresul tehnologic al trenurilor românești
mă luase prin surprindere. \" Concluziile scad valoarea unui poem întotdeauna, că nu faci o demonstrație științifică!
Și e coret \"nu va apărea\"!

Simona e o scriitoare rafinată, îmi place. Și cronica ta !

Adela,
mi/ai amintit de un film bun cu același titlu! Și poemul tău e bun, prima strofă este motorul, preferata mea :\"te arunci în lume cu același gest
cu care arunci dimineața zațul
fără să fi ghicit înainte\"
Poate rămâne și atât, un minipoem esențializat.

Marina, am aflat că sunt câțiva români acolo, ca si-n alte locuri ale lumii, care evidențiază prin comportamentul lor o bună imagine a noastră, fără să fie angajați să facă asta și mi-a plăcut această modestie a lor și mândrie națională purtată cu ei în lume. Ce bine că ai sesizat acest aspect!

Angela, îți cunoșteam numele dinainte de 89. \"Recidiva\" ta am primit-o cu emoție grație \"prietenei României\" cum o numești tu așa afectuos pe Nicole. Ea mi-a trimis cartea acum citeva luni. Amintesc aici postfata atât de bine elaborată pe care Nicole a adăugat-o cărții tale: UNE POÉSIE SALVATRICE TOUT
AUTANT QU’UN CRI DU COEUR și astfel se intâlnesc două puncte de vedere, din țările tale: \"Roumaine, femme, et poète: au travers de ses trois composantes,
Angela Nache Mamier livre un très bel hommage à son pays, ses racines
et ses ancêtres, ainsi qu’à la Vie toujours porteuse d’espoir et de lumière,
en une lyrique parfaitement achevée et contenue, toute en dignité et clairvoyance
loin des clichés et de tout sentimentalisme débordant. Célébration
et témoignage tout à la fois, empli d’humanisme, ancré dans la réalité
comme l’est notre pain quotidien. Une poésie salvatrice tout autant
qu’un cri du coeur.\"
N-am tradus citatele din \"Celebratio\", nici din postfață pentru că românii sunt și francofoni...
Mă bucur că te-a surprins fericit această cronică,
ne mai citim!!!

O poezie concurentă, mi-o amintesc! Îmi plac oralitatea, ritmul drăcesc și limbajul solzos, doar finalul pare ceva retro, cu o înjurătură de anii 50 și mai bine...

un poem dintr-o răsuflare, cu spunere simplă și adevărată

e frumos să ne pierdem într-un așa fascinant oniric arborescent! (eu aș fragmenta textul pentru pauze de respirat...darhm! observ deja fragmentarea fiecărui vers din prima parte, apoi viteza părții a doua în transpunere lungă, de proză :)
În final coșmarul botanic tensionează, frumos film, merită o regizare și chiar o dezvoltare mai amplă aici, îmi place să mai rămân aici:)
\"părul se încâlcise se-nverzea ca matasea broaștei și roua. roua se aduna curgea pe pereți se ridicase până la fereastră. era să mor de înec în somn gata eram dacă nu ar fi venit vizita. când ușa s-a deschis valuri de rouă au năvălit din salon ca dintr-un acvariu. pe mine se asterunse nisip. fiul meu construia castele pe pântecul meu și cânta. \"