Ioana Barac Grigore

...iar daca ti se pune un nod in gat cand gardul cade pe tine (cu toate ca, intre timp, l-ai si reparat, daca tot nu aveai ce sa faci cu mainile si coltul de creier neocupat), te invit prin \"subsolurile\" mele! dar sa nu vii cu barda la tine... eu am aruncat, deja, toate obiectele contondente, dar inca mai caut prin casa macar un ac bont care sa ma ajute (nu rade! mai tii minte ce ne punea \"tovarasa\" sa-i faceam broastei, la ora de bilogie, cu acul... ceva pe la creier! mai stii?)

tot eu

Liviu, ultima strofa este mai mult decat evidentza. nu stiu de ce crezi ca nu se intelege. sunt convinsa ca toti care te-au citit pricep transpunerea ta, cu tot cu pacat asumarea vinei si asteptarea raspunsului Lui. el Nino bate, cel putin inconstient, peste toate fruntile--vor nu vor--si, la un nivel subtil, reactiile ciudate, poate cinice, de aici pornesc. oamenii nu comenteaza propunerile si ideile si adevarurile absolute. au o teama, poate, sau doar o pudoare de pronintare a numelor care incep cu litere foarte mari.

altfel, puteam sa jur ca esti din sud. se vede de peste tot cum privesti printre ulucile gardului, in drum, dand impresia ca tocmai il repari. am observat, in decursul \"lungii mele vieti\" ca acest \"stil nativ\" care pe mine ma reprezinta--la fel de nativ--nu este bine digerat (ca dovada reactia ta de putin mai sus). fiind in ADN, nu se schimba iar oboseala isi spune cuvantul. si atunci, cum sa nu-ti dau dreptate, \"cui să mă plîng? și pentru-a cîta oară?\"
ma bucur sincer ca am ajuns la un nc si ca nu am reusit sa ma cert si cu tine fara sa-mi treaca asta prin cap, neam.

ioana

\"mal in lumina * revolta semintelor * germinatie\"--un haiku mai vechi... nu stiu daca se potriveste aici, dar asta mi-a inspirat sonetul tau.
acelasi adrian, dar scufundandu-se in compacta padure de zmeura (ca asa vrea el). tepi in degete, sange pe buze, dar ce miros, ce gust...!!!

superb!!!!

ioana

miracolele nu se amana niciodata! poti amana respiratia, dar nu miracolul.

ma bucur sa te citesc. poemul e bun de tot. pacat ca autoironia ta este trista si neconstructiva. dar \'constrictoare\'. pune-ti manusi cu degete lungi si ia-o peste pod! eu asa procedez cand imi fuge miracolul si sa stii ca functioneaza: il prind de fiecare data. nu stiu pana cand, dar imi mai... zboara, inca

astept sa te mai citesc

ioana

eu n-as face ca mine dar, in locul tau, as scoate definitiv si irevocabil ultimele doua strofe.

fara, e the best, baby...
& don\'t be sad! you know he loves you!

bitter & butter & better

sa inteleg ca surzenia prostiei este singura salvarea a lumii de la spargerea digului si inecul in potopul limbii mincinoase? chiar nu mi-e clar... poetul autentic nu minte, iar daca o face inseamna ca traieste autentic in propria lui fictiune mincinoasa, nu? deci, minte sau nu?
va trebui sa ma gandesc mai mult. mai mult ca de obicei...

“doamne, când dorește-o fată
să mă-nțepe, îi dau tranșa
sperând că și ea, odată,
m-o lăsa să-mi iau revanșa

acul este o problema
pentru domni ce chin indura
cand doamnele puse-n tema
nu dau loc de... cusatura!” (Genu)

*

esti barbatul din povesti
cantaret pe mult game
de gatit stii sa gatesti
si esti croitor de dame

cu tine, Genu-as sta o viata
pe-o lingurita de dulceata
cu muzica, rime, vrajeala,
souflee si rochie de seara

Ioana

varstele dragostei intr-un text dificil si frumos. iubirea nu se schimba. ea nu are varsta.

ca de obicei, minunat

ioana

eu te servesc far\' de-o vorba
chiar seara, de vrei, cu-o ciorba
de ma lasi spre dimineata
la cheseaua cu dulceata (genu)

dulceata de iti voi da
de tine nu voi scapa
ciorba e recomandata
e sanatate curata:))

ioana

George, vezi ca m-ai asezat ceva cam aproape de domnul Firica. incep sa ma sperii conform studiului de la Philadelphia:).
cu Teora mai greu pentru mine, dar cred ca voi avea ocazia, altfel. abia astept sa vad cum va decurge experimentul vostru. pentru mine este ceava cam dificil. inca nu am inteles toate detaliile. frumoasa poezia Iuliei. ca si a ta. mi-e teama, insa, ca cei caraora nu le place sa ii atingi si sa ii transformi--rigizii, cum ii numesc eu--nu reprezinta exceptia care confirma regula, asa ca... ce sa zic!? frumusetea metaforei ramane, insa.

ioana

fa ceva cu \'place\'. e buna. are un ritm interior minunat, lipsit de agrsivitate. e o poezie de noapte sau griuri de seara. ma canta.

interesante ganduri si esentiale. de ce oare am impresia ca proiectul tau va intampina \'curbele indiferentei\' in \'circulatia elitelor\'...?! am si eu o teorie preferata (care se rade in fiecare dimineata cu briceagul lui Ockham:)). nu pot sa-ti urez decat bafta in continuare si entuziasm.

ioana

da, genghiz. dar amnezia umfla vertebrele, iar nervii subtiri se gatuiesc. incepe sa-ti amorteasca mana, piciorul creierul. uite, de exemplu, sa discutam despre spatiu. asa se intampla cand devine stramt. ca la baile romane unde nu vezi piesele lipsa de mozaic din cauza aburului. sunt trupuri goale care colcaie intre. degeaba faci cu mana de dincolo de bazin... aburul te adoarme. lenea, minunata lene... da. luxul ei indesat in groapa din deset, inutila ca ea in desert. cam atat. bine ai venit, proza scrii perfect, iar poezie din ce in ce mai bine de cand ai si muza. dealtfel, serios vorbind, ultima--cea cu dedicatia, este foarte buna. asa mi se intampla si mie. cum imi spune cineva ca nu sunt buna cum incerc sa dovedesc ca sunt. numai ca mie nu imi reuseste mereu:). redundat sa-ti urez succes in continuare dar

te astept cu alte texte la fel de bune sau mai

ioana

\"hocus pocus zic abracadabra
un ciorchin de îngeri s-a acrit degeaba\"

semn. inca unul in folder. cred ca ma voi apuca si eu de sonete. prea multa libertate strica sufletul. dar, cum spunea v ca spunea altcineva, libertatea este o iluzie. citit si gulagul. traba serioasa. si uite-asa mai iau o gura de realitate iluzorie...

ioana

\"mai nou, privesc absent înspre niciunde
(cum fac la praznic rudele sărace)\"
este ceea ce mie mi-a placut foarte mult in sonetul tau. i-am imaginat stingheri, la un colt de masa, cu mainile odihnindu-se in poala, ingemanate peste batista mototolita, privind in zare ca si cum nu pentru bucate s-ar afla pe acele ultimele scaune fara spatar, aduse ultimele (poate nu vin, totusi...!). aceasta privire pierduta intre pofta si siguranta ca ele, bucatele, vor fi mancate (indiferent cat de greu ai mesteca si de incet), apoi digerate si, poate, la o alta inmormantare, la un alt parastas (atunci sunt chemate rudele sarace, nu la zile de nastere sau ziua americii) vor mai avea parte de o aleasa digestie. acest tablou spuneam ca mai mult decat mi-a placut--m-a uluit. el da grutate intregului poem din punctul meu de vedere. il cunosc bine. de neam sunt de pe intinderile padurii negre. deseori m-a uluit acesta reactie static/hiperactiva, putin a la moromete, incercand sa pacaleasca viata, moartea, pe ceilalti si pe ei insisi. iti spun astea prevenita de lipsa interesului tau pentru comentariile mele. macar acum stiu ce va trebui sa fac si cum pentru ca lucrurile sa fie mai clare si mai simple.

ioana

FELICITARI pentru tot ce ai publicat pana acum pe agonia!!!
se simte o mana profesionista dincolo de taste...
as dori sa imi spui unde mai poti fi citit!

o Lectura cu L mare!

ioana

un gri de culoarea branduselor in campul cu flori. imagine stranie \"gri-color\". o vad (ma scuza!!! eu am ce am cu imaginile. stii...!) cum se decupeaza pe poalele rochiei tale. iar finalul este criminal.

o poezie de dragoste de stea. unde este steaua?

felicitari

ioana

verde/rosu; complementare in iarba ole ole pregatindu-se pentru jertfa inutila a fiintei/nefiintei mitologice. tu esti doar ranit si te tii de poarta pe care a iesit fiara. potopul insangerat vine dupa. ranile se vindeca. dar moartea...?! se vindeca...?!

frumos

ioana

Capul îmi e în broboane
Că asud numai cu doamne
Care insistă să le pui
La fiecare punct un cui. (george)

nu cred ca din cap iti vine
vezi bine ca talpa doare
in cuie batuta bine
da o leaca de sudoare :))

pe \"dotat\" sa-l ajutam
ca inca nu s-a trezit
vreo doua cuie sa-i dam
sa le bata langa nit

(motto:
\"Nu vin c-o poantă de efect
Uitați-vă pe Agonie
Să constatați că-i un defect
Să fi(i) perfect in poezie\"
(\"Subiecte fierbinți\" de Ion Diviza)

unii, când scriu prost, săracii
transpiră de-i iau toți dracii
pe când eu oricând pot scrie
prostii, fără agonie

morala:
și când scri(i) poem ratat
poți da de-unul mai dotat)

ioana