La Multi Ani!

cum vine adică AIUREA? Cred că este unul dintre cele mai bune poeme ale tale...desigur răsfoite prin înțelesul meu uneori redus...Am văzut într-un vis..că mai mereu eu pândesc cum vine visul la mine...am așezat la pândă pe mine mă și am spus mai apoi ...dacă ești pe drum nu poți cere caselor să spună locuitorului deschide poarta fiindca poarta numa spre drum se deschide dacă ați observat când uneori ieșim în lume....

mi-as dori sa fie cum spui tu, florian. asta s-ar datora si comentariilor pertinente de la poemul anterior, comentarii dupa citirea carora am hotarat sa completez foile de parcurs si astfel.
am promis acest text si m-am tinut de cuvant. te mai astept, cu satul tau cu tot, la masa mea!

... tocmai pentru ca \"pic la unison\" cu Sile (ceea ce nu-mi sta in firea mea fire-ar ea a firii sa fie :-) si zic ca am citit aici un poem care m-a emotionat, deci: Bogdan e doar asa, sau e darul lui Dumnezeu? Tu scrii bine baraco, si zic asta pentru ca ma gandesc ca deja ai putea sa ma bagi si pe mine in categoria respectiva (careia ii permiti asa ceva :-)
Bobadil.
P.S. Mie poemul asta al ioanei mi se pare ca un fel de lectie, ar trebui invatata pe de rost. As elimina insa din \"redundanta\" tristetii \"nu vedea ca sunt trista\" - e o explicatie inutila cred... si dup-aia l-as da (poemul) la invatat pe de rost.
Si pe bune.

...m-am gandit la \"trista\", ceea ce nu fac prea des cand scriu.
ma bucur sincer ca ti-a placut. pe mine ma ucide poemul asta, chiar daca e scris de mine. fireste ca exista Bogdan, darul lui Dumnezeu! Ii multumesc pentru dar!

inca una faina. scrii bine. n-am inteles a cui e ziua. :D oricum hai sa zic la multi ani cu sanatate si fericire a oricui ar fi. :) cine e bogdan? :D

iti sta foarte bine asa. iti multumesc ca imi faci bucuria de a-ti placea ceva (chiar si la mine). uneori, este... rar (sa iti placa). este un gest de urare, intr-adevar. nu cauta pe site. te mai astept!

orice \"dar al lui Dumnezeu\" e cel putin in primii ani de viata o masinarie al carei unic scop este acela de a intelege, a stabili conexiuni intre lucruri, fapte si oameni pe care \"daruitii\" nu le-ar face nici in 1000 de ani.
la limita, ii este chiar IMPOSIBIL sa nu observe, sa nu inteleaga. la nevoie, te provoaca.
eu, unul, ma tem de ei; chiar de te simti in siguranta, ascuns, linistit ca nu-i antrenezi in valtoarea propriei tale vieti, nu faci decat sa-i subestimezi un pic :)

intru tot de acord cu tine. nu e bine sa subestimezi nimic, asa cum nu e bine nici sa supraestimezi. dar cine are masura corecta?!