Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cele trei obiecte pe care le-am luat pe o insula pustie cu mine

2 min lectură·
Mediu
am fost in iraque
purtam camasa mea verde de china si basmaua rosie
ochelarii de vedere si buzunarul gol
mi-am intalnit camarazii la privata
pe buza unui deal parjolit
stateau la coada sareau ba pe unul ba pe altul
mototoleau in mana cea dreapta hartia silky cottonell
si transpirau
se pregateau
se descheiau la centuri
se deschideau la chei
aer, sa intre aer, cat mai mult aer incins
am urcat dealul in fuga se lasa un apus ca-n filme
ca-n pozele din calendare peste casele
ca niste oase de cal descarnat
mi-am tras blugii fara sa trag fermoarul
m-am lasat pe vine
mi-am sprijinit coatele pe genunchi
si barbia in degetele mari
am inceput sa ma screm sa gem
priveam apusul sangeriu si ma gandeam la ilinca
cum s-a dus ea la polizu sa-si faca cezariana
--ii venise sorocul si nu-i venea sa nasca--
cu o punga de plastic si trei obiecte in ea:
un young, un walkman si un cd cu teatru radiofonic
fara legatura
era pregatita sa raspunda la intrebarile grele
-cine este brand punct
co-rect
-cine este nietzsche punct
co-rect
-cine este TATA semn de intrebare
ma scremeam si nu iesea
gemeam si nu mai iesea
atunci te-am vazut cam la cativa pasi in stanga
priveai acelasi apus si apoi stelele pe vine
gemeai si tu incet mai si fluierai
aveai capul tras in ciorap stramt
prin gaurile din dreptul ochilor
ti se zbateau genele ude
de la atata scremut
te-ai intors catre mine m-ai intrebat gatuit
ce mai face, frate, ilinca? a raspuns bine?
a gresit la unul, ti-am zis,
dar astea nu sunt decat cuvinte
ai un briceag?
055.121
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
273
Citire
2 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Ioana Barac Grigore. “cele trei obiecte pe care le-am luat pe o insula pustie cu mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-barac-grigore/poezie/183141/cele-trei-obiecte-pe-care-le-am-luat-pe-o-insula-pustie-cu-mine

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@dorin-cozanDCdorin cozan
camaraderia poetica presupune un ritual al descheierii/dezvelirii adevarului ca \"aer incins\", ca mod de iesire din starea de neascundere a nespusului/nenumitului (vezi geamatul, pe vine...imi amintii de eugen ionescu din Cautarea intermitenta, plus intronarea toaletei ca opera de arta in Paris sau in opera lui beckett) ceea ce solicita raspunsul la 3 intrebari/la ritualul initiatic sintetizat astfel: cine e nascatorul poemului? poetul/ganditorul/artistul/divinitatea etc?

dar astea nu sunt decat cuvinte de recunoastere a filiatiei poetice si al Traditiei artei poetice care valorifica orice perspectiva a realitatii, prin relatarea trairi autentice, dincolo de artificii poetice la moda. ceea ce conteaza e taierea imprejur a cuvintelor, starea de bine si firescul acestor fapte numite interpretari

felicitari, ioana!
0
@dorin-cozanDCdorin cozan
scuze ptr typos
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
camuflaj cu gaze si briceag. alesii, procesul creatiei si ilinca. chiar asa a plecat la polizu sa nasca.
poezie dupa intamplari din viata reala.

multumesc, dorin.
acum il astept pe sevra sa arunce cu el...
0
nu ma pricep la comentarii, dar tin sa-ti spun ca mi-a placut imaginea \"purtam camasa mea verde de china si basmaua rosie\"- culorile complementare merg bine oriunde. de asemenea, e interesant modul in care ai prezentat totul, fara procedee stilistice fortate; curge bine :)
0
@ioana-barac-grigoreIGIoana Barac Grigore
de-astea si sunt mine, un fel de bombe in pamant, asa cum se gasesc pe scenele teatrelor de razboi ale unui anumit iraque...

ma bucur ca se vede complementaritatea textului. era un prim semnal la ce urmeaza...
0