Pe-o Talpa de Iad

ci[o]mege vs. ci[u]mege. (ciumec/ciumeg!), cel din urma intalnit in exprimarea argotizantilor. \"bai tata,/ ce de ciumege o sa iau pe spate!\". intentia utilizarii formei de plural “ciumege” este, cel putin pentru mine, evidenta. daca nu fac un misreading, gasesc aici un amestec auto-ironizant de patriotism, alienare, excesiva industrializare, rataciri, simbolul mielului ca jertfa a Mantuitorului, pendulari voluntare in heterotextualitate. textul asta n-are incotro, rescriindu-si intruchiparea hibrida intr-o moarte experimentiala cu viitor deloc asumat, coborirea in iad...

orice pierdere se pedepseste conform tuturor legilor poetice. recuperarea tine de contextualitatea prieteniilor literare. si de deschiderea celuilalt catre comunicarea autentica.

pe scurt, un text frumos prin detasarea de \"miorismele\" prezente in aceasta perioada aici si nu numai.

mi se năzărește să spun că această poemă e ca un fel de coborâre voluntară în contraste. un continuu melanj dintre pur și zgură. căci undeva, în adâncurile poemului, după ce ai părăsit \"grădina de vară\", adică suprafața luminoasă, translucidă a lucrurilor, undeva, acolo, se oficiază \"logodna\" dintre alb și negru, dintre serafic și demoniac:

\"genunchii ii insir in carbune
rotule albite rotule \" , sau:

\"in abataj voi intinde naframa
si-o sa cojesc pe ea un ou de sange \"

părăsirea conivenței poetice, facilul din discursul previzibil, și submersia bruscă în viscerele necunoscute ale poeziei, ar putea fi interpretarea acestei strofe:

\"stins e lampasul, ortaci
cascheta pierduta la stana
oile fugit-au toate \"

apoi, remarca glumeață:

\"bai tata,
ce de ciumege o sa iau pe spate!\", care ar putea însemna consecința incomodă a acestui demers;

în fine,

\"aprindeti-mi lampasul, ortaci

si puneti-mi ceasul la mana
si mana pe piept
si floarea in mana
si ochii spre soare
si pieptul spre luna\"

...vine să finalizeze acest excurs orfic în căutarea sensurilor poeziei.

așa mi se păru, în mare. variantă posibilă, căci este foarte dificil de fixat în tipar tipul de discurs poetic de mai sus.
un text matur, ca scriere, și extrem de personal, ca stil.

Îți doresc un Paște fericit...

pii ha! Huilina, ce trecere la ritmuri populare cu parfum de ortacie! e si ceva din fostul hei-rup, care acum a devenit hip-hop. Cred ca pui la cale un album

cory, dorin, ioan, gelu, felix, cam pe acolo eram. asa sun tem noi: mereu sacrificam pe cate cineva la momente festive. carari orfice, ciumegele Tatalui, planuri de nunta, transhumante, bumbesti-livezeni si nu neaparat un album. e ok si un single. am nevoie de un impresar. stie cineva unul?

Ioana, eu sînt impresarul mielului... cînd a avut un moment de reverie, de neatenție,l-am sacrificat...
Sînt offtopic?

tudor, tu nu esti niciodata off pentru ca intri pe geam. bine ca mi-ai spus ca esti impresarul mielului, ca sa ti-l dau. tie.
auzi...?! iti place poema?

Dragă Ioana, eu am luat ciumege pe spinare, în gara Craiovei, cînd cu rebeliunea ortacilor. Dar, creștin fiind, i-am iertat pe bieții ortaci, că nu știau ce fac. Erau manipulați, săracii... și băuți...
Mă deranjează, totuși, că, după ani, copii lor se fac că plouă...

erată: copiii lor...
dar... la ora asta... cînd totul se poate...

acum vad ca ai si tu una de subsol cu lampas. las vorba la ea zilele viitoare pentru ca mi-a placut.

ma bucur ca ne-am ciocnit in galerie.

Hristos a inviat!