Săpînța, mon amour

într-o dimineață lăptoasă fără aer mult o fată spăla rufe de om la Vâltori
o vedeam printre Pop Nan și Rednic cum întindea spuma apei
pe coaja lor albastră soarele se uita înapoi cât ai bate ultimul cui



ei ședeau goi aliniați sub tălpile mele care miroseau a cauciuc ars
soldați căprari generali înțepeniți la raport în fața tapițerului în serie
adus să repare lemn învelit în toval tafta și brocart cu fir
printre dealurile acelea cu mult înainte de marea defrișare
el privea în altă parte făcea semne meșteșugite unor cucoane de la oraș
“sunt tâmplar și tapițer vestit înfășor arcuri în piele de doamnă spălată
spătare de tronuri în șalurile lor triste fiți fără grijă în atelierul meu
nimeni nu plnge nimeni nu se mișcă nu se moare de moarte
uneori se cioplesc cutii învelite în catifea de mătase de viermi
și ceară parfumată pentru turiștii plecați și veniți în vacanță”



erau înțepeniți și zâmbeau într-un anume fel infinit trecătorilor
ceilalți se fereau de caniculă și melancolie la propria umbră
se ascundeau de umezeală și frig cumpărau magneți de frigider și zgărdane
beau o bere trimiteau o vedere la colegi mâncau o plăcintă la Măriuca
cu gândul că fac un popas și pornesc mai departe la drumul lor lung
îi lua valul - cum se zice - uitau că vor fi și ei forțați ca noi toți într-o bună zi
într-o noapte sau în zori când în altă parte e noapte dimineață sau o zi înnorata
își pierdeau vremea și urma cu pașii se mișcau de colo colo fără opriri lungi
să nu-i prindă și pe ei cu cârcei în pulpe sau îndoiți de spinare
o mobilă umblătoare pe care tâmplarul o măsoară în lung și în lat
pentru a o înghesui într-un colț de casă de sat în care să încăpă definitiv perfect



până când întreg cântecul s-a ridicat din odihna lor ca aburul după ploaie
în nopțile fierbinți și lăptoase ale verilor în care sosești și pleci în vacanță



foto: Sapinta 14 august 2010