Ioan Tițian

Mă opresc aici, macar pentru un semn, pentru:

\"această colosală invenție - osul -
care nu se sparge precum sticla
care nu sfâșie carnea precum hiena
care nu-și face sieși rău
care nu moare când totul e mort -
\"

Îmi place cum poezia te lasa sa iti pui intrebari, dupa ce iti sugereaza cateva indicii despre os.

Noroc bun!
MA

\"în labirintul degetului meu arătător
halucinant se învârtește
mașina de mângâiat a lumii
mamă-doamne și ce volute amețitoare
mi se vor atribui supranumindu-mă
pe urma bietei mele numiri\"


Întradevăr, când degetul arată, observi că lumea are o intrare, o ieșire și multe drumuri între. Măcar de ne-am putea rătăci... într-o formă sau alta. Sau poate că e mai frumos să ieși.

Mulțumesc.

Noroc bun!
Ioan

Andrei,

Unele persoane iubesc râmele mai mult decât rimele.
Nu sunt rău spunând asta, dar uite, mie îmi plac următoarele strofe din poezia ta:


\"Sulițașul verii-n toi
A-nfipt iarbă-n tot pământul…
Zvârlă-n sulițe cu ploi,
De se strepezește vântul!

Fă-mi și mie o cântare
dintr-un vârf de lemn uscat
pe un petec de spinare,
pe un ochi ne-ncălecat…

Nu uita că universul
Stă pe un picior de barză.
Eu mă cațăr pe o gheară,
Tu faci alpinism pe-o rază.

Cu lămâi din con de pin
Ne vom săpuni iubirea,
Eu să-ți cânt dintr-un pelin,
Tu să-mi olărești uimirea.\"

În rest, poezie cu rimă sau cu râmă, e alegerea ta. Pentru că am văzut destule poezii cu râmă, dar mă tem că puține o aveau întreagă, vie și plină de inspirație. La râmă mă refer.

Un simplu cititor.
Noroc bun!
MA

\"cineva face o plecăciune fiindcă a trăit a murit\"
Acel cineva, arată că în inima lui ascunde universul, sau poate nici nu-l ascunde. Puterea unui gest...

\"fantasma zilei a opta.\"

Când citesc, pe lângă sensul conturat de scriitor, îmi place să găsesc sensuri trezite din amintirile, \"premonițiile\" (aș fi putut spune aproape la fel de bine intuițiile) mele.
Iar sensul zilei a opta, pentru mine, este acesta:

\'în căutarea poetului mi-a mai rămas a opta zi\'

Iluzorie sau nu, această zi toți o căutăm. Îți dai seama de acest lucru atunci când observi viața ta, a oricui. De ceva vreme îmi dă târcoale un gând ce are deja titlul \"Muzeul amintirilor\", sper să am dibăcia de a spune despre el așa cum îl simt. Pentru că ziua a opta nu se atinge ușor, e o luptă, în care eu și eu \"încerc să opresc\" rostogolirile...

Asemenea poezii trezesc un puternic sentiment de deja-vu în cititor, iar el va exclama: Mă regăsesc aici!
Se întâmplă acest lucru pentru că, după parerea
mea, toate-s vechi, cântate altfel, dar în același scop, atingerea iubirii divine, un adevăr prin excelență.

Mulțumesc pentru lectură.

Noroc bun și cântec roditor!
Ioan

\"mâinile mele oarbe mâinile mele prelungi\"

Eu simt că de aici izvorăște sensul poemului, în sus, în jos și în toate părțile. Cine nu știe să fie orb, nu își vede iubirea din palme...

Noroc bun!
MA

Un altfel de a spune că minuni găsim la tot pasul, numai să avem destulă memorie vizuală și nu numai.

E târziu și mi-ai făcut poftă tot vorbind despre cornuri. Mă duc la supermarket, pregătește blițu\', nu pentru mine, pentru...


Noroc bun!
MA

Da, parcă în epoca aceea omul avea mai multă putere. Știa unde se duce la păscut timpul, îl desena prin peșteri alături de amprentele palmelor lui, să îl poată atinge și peste veacuri. Acum ne-am găsit altă pradă, vântul, și \"cartea cerului\" parcă-i închisă. Dar poate vor veni vremuri mai bune.

Noroc bun!
MA

Eu cred că simboluri sunt(și nu diacritice) pentru că așa trebuie. Un text scris într-un alfabet propriu. Nu trebuie corecta Ela. Trebuie doar să îi înveți alfabetul... dar poate știi deja.

N-am să uit niciodată această chemare: \"vino din muguri\"

Și că: \"m-am nscut gata pl^ns\"


Mulțumesc.


Noroc bun!
Ioan

Viul, fraged ecou al materiei.

\"Seulement un mot mais tant d\'échos...
Vie\" (MA)

Noroc bun!
MA

Interesant că te-a atins magia tristă a cimitirului central.
Am trecut pe acolo cu același sentiment conturat de poezia ta.

\"în seara asta vor dansa pe lespezi
ca niciodată în viață\"

Noroc bun!
MA

Am găsit două versuri înrudite:
\"în urma ta aerul spart înainte de naștere\"
\"și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi\"

Primul vers sugerează atât de bine strania senzație ce te curpinde atunci când te gândești că și înaintea nașterii tale a fost ceva. Trecutul în care nu ai fost e ca un \"aer spart\", oarecum ascuns simțurilor tale, putând fi reconstituit doar din cioburi, și ele lipsite de amprenta imediatului prezent. Același lucru se întâmplă și în dragoste, tot ce există în afara sferei ei este straniu, gol.

\"și nicio mână să mângâie conturul copilului dintre noi\"

Până și noi suntem doar niște copii fictivi, chiar și copiii copiilor noștri. Fictivi, dar cu simțuri reale, prin ele suntem, pentru noi și pentru celălalt.

Mulțumesc pentru lectură.

Noroc bun!
MA

O poezie în formă de aripă, gingaș zbor prin sufletul omului fluture.

\"pământul a îmbrâncit soarele de atâtea ori că mâine va fi din nou iarnă\"


Noroc bun!
MA

\"așa stînd întins pe spate
privesc lumea din care lipseam
iar lumea
mă privea pe mine cu aerul
rarefiat al nepăsării eterne

cerul se scufundă în apa lacului
fără pic de metafizică
în timp ce oamenii fumează
fără convingere\"


Vorba oamenilor e doar fum, privire prin \"aerul
rarefiat al nepăsării eterne\". Un altfel de a spune că în ochii lor \"sînt doar un mort sărac cu pistrui pe tot corpul\". Așa am văzut cum ies vorbe din ochii lor, și nu se vor opri \"pînă cînd\" nu \"va crește iarba\" peste ei.

Cele două strofe pot fi singure o poezie.


Noroc bun!
MA

Chiar și într-un \"pumn de șoapte\", aruncat de pe o stâncă peste albastrul cerului, devenit apă.

Noroc bun,\"zbor și țipăt de pescăruș\"!
MA

Am cetit basmu\' matale cu vocea lui Amza Pellea în gând (că altfel nu-l poci imita). Nu știu cum, dar la el altfel cădea accentu\', mai pin dreptu\' irimii.

\"Și mai multe nu\"

Noroc bun!
MA

În urmă a rămas ca semn, lacrima unui om, ce a înviat din instincte( o alfel de moarte), pentru a găsi dragostea, chiar și pierdută...

Am citit și celelalte texte cu plăcere. \"Scrie\", un îndemn(ce se întoarce spre dumneavoastră) de la simplu cititor.

Noroc bun!
MA

Dănuț a lui Nanu, tare simplu și frumos mai compui. Domnule Nanu, mândru copil ai fost, ești și vei fi.

Mulțumesc, pentru o zi cât o viață.

Noroc bun!
MA

La Mulți Ani!

Îți urez aici, chiar dacă textul e cu o zi în trecut. Prezentul să-ți fie întotdeauna pe placul sufletului, iubind.

Cu drag
Ioan

Gabriela Marieta Secu

Să știi că cei trecuți te-au lăsat cu ei, în suflet. Așa cum te lăsau cu tine când erau, ca să fii tu pentru ei. Pentru că prietenia, ca și iubirea, pornește din fiecare prin acceptare și credință în celălalt. Bucuriile și tristețile nu au hotare, să știi, ajung și unde nu bănuim.

La Mulți Ani!

Ioan

L\'art est un cadeau et pas une reproduction.

Oare cât de autentic poate fi omul, până unde poate merge?
Avem atâtea feluri originale de a descoperii universuri, dar oare pentru fiecare din noi ele arată altfel? Am eu un univers care mă așteaptă numai pe mine să-l găsesc, stăin de voi? Retoric vorbind.

Războiul e ciudat, așa ca noi oamneii, sau ce mai suntem...


Noroc bun!
MA