Poezie
PRIMÃVARÃ DE DRAGOSTE
1 min lectură·
Mediu
Sulițașul verii-n toi
A-nfipt iarbă-n tot pământul…
Zvârlă-n sulițe cu ploi,
De se strepezește vântul!
Fă-mi și mie o cântare
dintr-un vârf de lemn uscat
pe un petec de spinare,
pe un ochi ne-ncălecat…
Mi-am descoperit în ceaf’,
Un cuib de privighetori,
E respirul tău-taraf:
Þambaliști și suflători.
Hai să ne-așteptăm lămâii
Să-nflorească arboricol,
Din lămâi fi-ți-ar cerceii
Ce mi-or gânguri piscicol.
Nu uita că universul
Stă pe un picior de barză.
Eu mă cațăr pe o gheară,
Tu faci alpinism pe-o rază.
Hai, mai scutură din pană
Vântură-mi și mie versul,
Ca să ni se dea pomană
Trebuie să ivim Eresul.
Ne vor îndoi visarea,
Norii, tălpi de sfântu’ Petru,
Tu să nu uiți de-alinarea
C-ai în pântec un nisetru.
Cu lămâi din con de pin
Ne vom săpuni iubirea,
Eu să-ți cânt dintr-un pelin,
Tu să-mi olărești uimirea.
033399
0
