oamenii și vorbele lor...

Poem-portret deosebit de valoros, cu trăsături sigure și subțiri; culorile se așează cu metafore inubliabile. Propun o modificare neînsemnată:\"prin mațele mele\"= prin intestine.

am folosit expresia - prin mațele mele - am vrut să fiu cinic aproape de maxim, să mă biciuesc fără milă. Cuvîntul -intestine - este domestic, blînd, fără zgomot.
Mulțumesc pentru trecere și comentarii.
Totdeauna așteptat cu plăcere.
Numai bine!

Prin modificarea propusă nu se modifică starea de răzvrătire ci se realizează omogenizarea unui poem cu tonalitate decentă.

că iau în calcul și această variantă. Nimic nu-mi scapă din cele propuse.
Mulțumesc pentru revenire!

\"așa stînd întins pe spate
privesc lumea din care lipseam
iar lumea
mă privea pe mine cu aerul
rarefiat al nepăsării eterne

cerul se scufundă în apa lacului
fără pic de metafizică
în timp ce oamenii fumează
fără convingere\"


Vorba oamenilor e doar fum, privire prin \"aerul
rarefiat al nepăsării eterne\". Un altfel de a spune că în ochii lor \"sînt doar un mort sărac cu pistrui pe tot corpul\". Așa am văzut cum ies vorbe din ochii lor, și nu se vor opri \"pînă cînd\" nu \"va crește iarba\" peste ei.

Cele două strofe pot fi singure o poezie.


Noroc bun!
MA

interesantă viziunea pe care o ai.
O vizită plăcută și un comentariu pe măsură.
Mulțumesc!

\"dintr-o groapa comuna
plină cu bezna altor trupuri
în care nu mai apuc
să fac vreun gest\" iti spun ca mi-a placut...
nu o spun doar asa ca sa fie...

ci pur si simplu ai reusit sa creezi niste imagini profunde ale \"vorbelor pe care le schimba oamenii ca si cum ar sparge seminte\"... ai reusit sa (ma) (sur)prinzi... si nu reusesc sa mi le scot din minte...
singura chestie care (mie) nu mi-a sunat prea bine este penultima strofa... ma rog (poate doar) eu nu-i gasesc locul... oricum totul poate fi perfectibil...

ok...
cu stima A.M!

trecere plăcută și care are comentarii pline de înțelesuri benefice pentru mine.
Voi ține cont de ele.
Mulțumesc și te mai aștept și cu altă ocazie.
Numai bine!