Poezii

ai început să arzi atât de blând în lemnul meu uscat de vânt și vreme flacără vie de vrei ca eu să rabd fumul dorurilor grele pagini să rup din cartea însingurării și somnul,

ITIoan Tițian

0

0

Atunci când distanța nu e la pătrat Pașii mă poartă în linie dreaptă spre tine Adun flori Adun nori Adun cuvinte Le scad din inima pământului A mea Apoi le sădesc sub fereastra ta Din

ITIoan Tițian

0

0

un punct luminos în mijlocul ochiului tău negru nașterea unei stele te privesc emoția ți se plimbă prin păr coboară pe un fir la buza de jos o rai! gigi I\'m lost

ITIoan Tițian

0

0

tu ai știut că marea fără vânt este ca un ochi de sticlă și ai făcut din noi valuri peste inima ta ai știut să cuprinzi neliniști într-un hohot blând povesteai despre viață iar în noi

ITIoan Tițian

0

1

iți dau voie dimineața cu zâmbetul pe buze cu un sărut în vise și alte povești de jos în sus să te apropii evident că te voi recunoaște în rest e simplu, totul se traduce în

ITIoan Tițian

0

3