Poezie
felinarul
1 min lectură·
Mediu
tu ai știut
că marea fără vânt
este ca un ochi de sticlă
și ai făcut din noi valuri
peste inima ta
ai știut
să cuprinzi neliniști într-un hohot blând
povesteai despre viață
iar în noi creștea îngerul mai alb, mai luminos
nu, atunci noi nu știam
cum se termină poveștile cu adevărat
simțeam doar secundele de liniște
dintre \"au trăit fericiți...\"
și
\"noapte bună\"
012705
0
Cât despre tensiune, ehe, adevărata tensiune a cuvântului, miezul, sufletul muzei... mai am de așteptat o rotație completă de viață în jurul ei.
Noroc bun!
Ioan