Ioan Postolache-Doljești

sunt bucuros că am putut să dăruiesc un zâmbet,
şi că adevăr grăit-a cineva, firesc, mult mai
deştept ca mine, cândva: "adevărul şi frumuseţea
nu au nevoie de împopoţonări, sunt ce sunt doar
datorită simplităţii lor".
mulţumesc pentru atenţie. Ioan.

costreiului...
beleaua e cuscuta. Ioan.

mai neoaş costrei,
bălur, strigoaică, uler...
zii cum vrei. Ioan.

protestului şi în tacere ridic pancarta:
Huo! jos blamarea poeziei clasice!!!
primesc cu bucurie urarea.
cu stimă, Ioan.

se-ntâmplă când te pricopseşti c-o sculă nouă
şi ţi-ai pierdut deprinderea de a citi pe litere.
mulţumiri pentru atenţionare. sper că pe viitor...
dar cine ştie...
da, suficientă putea fi numai deschiderea de ochi...
cu stimă, Ioan.

voi ăştea care umblaţi cu luna între urechi
sunteţi ciudaţi. soră-ta îşi spală cu lacrimi obrajii
şi tu cu noduri le-ghiţi şi rânjeşti.
nu stai proţap ci o fofileşti în ascunziş de tăceri.
ai grijă băiete că mă bagi în păreri...
mi-a zis tata la înmormântarea unui drag din familie.
aşa că înţeleg deplin trăirea durerii ascunsă-n poem...
adânc final. înghiţite de eternul întuneric al morţii
viaţa, cerul şi intreg universul sunt reduse la
pâlpâirea umilă a unei lumânări ca un memento...
bine ai revenit, nu mai pleca,
rămâi că ne-a fost dor de tine...
cu stimă şin respect, Ioan.

calcar

CARbonAT-
caru-i car
tras de armăsar
care-i bon iar nu viral
prelucrat e carbonatul de calciu
albul var

cu capul de pereţii sorţii
le vezi pe toate plus pe cele verzi...

nu-mi fie de deochi
de câte ori făcut-am patul,
iar armata-i plină cu femei...

o întrebare, ca să nu-i spun ghjcitoare:
ce face femeia în fiecare dimineaţă
şi bărbatul doar o dată-n viaţă?

pentru atenţie,
cuvintele de duh
şi candelele aprinse.
Ioan.

în ziua asta de viscol tâmpit, aşa, ca un găinaţ
de cocostârc zgribulit, prelins în voia sorţii
pe margine de cuibar când, hopa, ce văd? amicul Ştefan
pornit e să facă o mare poznă.
aflu că e altul decât credeam. mare crai, a făcut
orgii şi prăpăd în Parnas, în soboruri de iele şi zâne
şi i s-a pus pata pe moarte acuma. hotărât e să i-o tragă...

recitesc. rămân interzis: cum nauba s-o facă un eunuc?
adică un scopit...îmi aduc aminte
cum făcea un ţap jugănit fără anestezie
şi mi-e milă de el cât o fi pătimit dar,
printr-o minune ce-au căzut sub cuţit cresc la loc...

atât, ca prieten, Ştefane, îţi zic să fii cu mare băgare de seamă:
ai grijă ca moartea e fată mare bătrână
şi pe ce pune mâna-i... kaput.
şanse s-o... doar când lasă coasa de-o parte să îşi ridice poalele
pentru 3,14 la pătrat şi atunci cu două trei prezervative mascată
că pipile ei cică e coroziv mai ceva decât ierbicidul Total şi încă,
ai grijă să porţi suspensor să nu calci în ele la margine
de pat când te scoli şi să dai cu podeaua de cap...
împlinească-ţi-se voia, Ştefane, îţi ţin pumnii,
spor la treabă.Ioan

cu toartă, cu burtică dolofană şi-o dungă
cărămizie pe gât pe care tata i-o întindea mamei spunându-i:
Anică, ai milă de ea şi de mine. mai umple-mi butelcuţa,
fata mea...

rondel şi sonet e opera lui Horia Bădescu şi i se zice RONSET.
aici e vorba de TRIOSET. octetul trioletului l-am pus în două catrene la care am adăugat două terţine, eliberând ideea din strânsoare...
sunt primul şi singur autor de triosete. în paginile 16, 17, 18, 19 am tot publicat dar nu am molipsit pe nimeni...
mulţumesc de trecere, Ioan.

ochiul drept ia tabloul între pleoape şi-l priveşte de-aproape adânc.
un gând îi tulbură umoarea apoasă: poate ca autorul se exprimă
mai bine pe verso. întoarce tabloul. nimic. nimic nici pe canturi.
- păcat, îmi zice cu regret prefăcut, şiroiri de apă de ploaie, atât.

mă fac mic atât cât să nu mă vadă că-i fac cu ochiu ochiului stâng
şi, punând la loc literele scăpate în grabă, îmi zic:
fără un ochi eşti chior, fără amândoi eşti orb aşa că,
ţine la ei ca la ochii din cap şi ia aminte...

vă mulţumeşte pentru grija şi atenţia voastră şi vă mai aşteaptă, Ioan.

pipăit-o cu ochii şi ţi-a plăcut fătuca.
asta mă bucură. îţi mulţumesc. Ioan.

are mai multă trecere uneori decât urletul...
mulţumesc că mi-ai trecut pragul. te mai aştept. Ioan.

ţin pixul şi-l pun pe hârtie. mâna stângă vrea să ştie ce face dreapta şi,
cu bobârnace şi brânci o ajută să-nşire cuvinte, iar eu nu ştiu care e mai dibace...
glumesc. mulţumesc de atenţie, trecere şi pentru vorbele bune. Ioan.

că m-aţi băgat în seamă...
Ioan.