Ioan Postolache-Doljești
Verificat@ioan-postolache-doljesti
„cuvântul scris - veșnicia sufletului”
trăiesc e oul întreg nu-l sparg să iasă puiul
visează flori și clorofilă...
cu mulțumiri de-atenție, Ioan.
Pe textul:
„secvențe de circ" de Ioan Postolache-Doljești
"prunc îngenunchiat în pântec"
un univers ne-ncăpător de gânduri...
atâtea porți deschise în idee
încât își merită o carte...
scrie-o de nu ți-o fur... Ioan.
Pe textul:
„Fata cânepăresei " de Ioana Geier
și eu
credul
mă bucur...
să vezi unde-am ajuns.... Ioan.
Pe textul:
„e-atât de simplu..." de Ioan Postolache-Doljești
să se trezească sfânt și deștept
dar e o vană dorință e ca și cum
ai aștepta să-ți facă
un ou de aur o mâță...
eu totuși aștept
(că nu degeaba și-a pierdut timpul
Ovidiu cu ale lui Metamorfoze)
ca mâța mea să se preschimbe-ntr-o
lebădă de poveste...
am zis "într-o zi nu știu când..."
prin fire poetu-i făcut să viseze...
cu stimă,Ioan.
Pe textul:
„curat, primenit" de Ioan Postolache-Doljești
la-ntrebare îți pot răspunde
că nu știu de ce îmi vine
ușa casei s-o-ncui și să plec
să calc Europa cu tălpile goale...
mulțumesc,Ioan.
Pe textul:
„curat, primenit" de Ioan Postolache-Doljești
jandarmului acestui pământ...
da' ce știu eu la o adică?...
cu mulțumiri de trecere, Ioan.
Pe textul:
„fața" de Ioan Postolache-Doljești
de voie de nevoie s-acceptă gustul sălciu
surprinzi frumos și înpăcat amurgul
"spre văi de cumințenie alunec
și în lumina zorilor mă-ntunec"
da da frumos frumos... Ioan
Pe textul:
„clandestin" de Ștefan Petrea
încât am mai citit-o o dată așa:
pentru că niciodată când am nevoie
nu ești
îmi așez genele pe zăpadă
și ochii o rup la fugă în salturi
le privesc urmele paralele
și mă-ntreb de-or ajunge la tine
împrăștiind întunericul
din oameni
din mine...
de frica răspunsului m-ațin după gtatii
și tremur
viscolul pe umăr capul și-l pleacă
și mă privește așa
fără gânduri...
o zi plăcută. Ioan.
Pe textul:
„peretele subțire al libertății" de Ileana Popescu Bâldea
ca-n urma unei rupturi vinovate.
cu tot compromisul făcut
în numele unui trecut
fără noduri pe ață
nu se mai pot coase
zilele unele de altele
cu tighelul fluid
lălâie e saila...
prea departe-i lumina mansardei
cu tot ceaiul de iasomie făcut
mirosul de mucegai domină subsolul
și parcă pierdute sunt toate...
poemul îmi pare trăit. Ioan.
Pe textul:
„subsoluri" de Daniela Luminita Teleoaca
și nu asta a fost cauza ajungerii la abator
și nici că nu umbla cufurit...
serios
o alegorie cu tâlc bine direcționat magistral construită.
felicitări. Ioan.
Pe textul:
„Joiana cea frigidă " de Ioana Geier
să ai cântec ... când vei rămâne
om fără lebede"
felicitări. Ioan.
Pe textul:
„om fără lebede" de Ștefan Petrea
strălucitoare nu pale
ispititoare nu fade
doar distanțele
înșelătoarele
hoațele
fac balena plătică
și elefantul furnică
când steaua-și renegă lumina
de ea depărtându-se
dintr-o toană...
iubește-ți lumina! Ioan.
Pe textul:
„Steaua fadă" de Ioana Geier
uneori dintr-un motiv doar de el știut
ia lopata cu gânduri și-o zvârle
cum tu ai făcut
umil vagabond visător
căutând am găsit o perlă
c-o sfoară de gând
din ea mi-am făcut pandantiv
și-am mai găsit un uluitor diamant
brut ce se cere cumva șlefuit
"coapse de femei răsfoind"
vizualizez imagine ca o carte
și-mi zic dacă pagina-i coapsă
fila-i femeia întreagă
s-o citesc trebuie întoarsă
de pe-o parte pe alta
dar dacă coapsa e fila
atunci dumnezeu e cu mila
invizibilă cealaltă
neputând fi citită
femeia va rămâne mereu un mister...
mulțumesc
când mai arunci o lopată
c-aș vrea să-mi fac colier. Ioan.
Pe textul:
„în noaptea asta înghețată" de Ioan Postolache-Doljești
atât de bine poate fi răstălmăcirea
unui mit, a unui gând...
cu mulțumiri de trecere, Ioan.
Pe textul:
„sub șerpăriș de liane" de Ioan Postolache-Doljești
latura bună e ca tu luând atitudine mi-ai
dat ocazia să fac un glonț de joacă...
nu știu ce-o fi prin ADN-ul meu dar
galop de herghelii tot mai aud prin sânge
mulțumesc. te mai aștept cu ochiul pe cătare.Ioan.
Pe textul:
„de ce, vere?" de Ioan Postolache-Doljești
dă urechea aproape,
ești derbedeu.
n-ai nici cal nici măgar,
și unul și altul ești tu,
mirosind a mastică,
absint, vin fiert cu piper,
țuică pe plită pripită,
poate că...
dar de unde știu eu?
oricum armăsar (avatar?)
crezând că pianul tău
e acordat în diez
te dai Picasso
arătându-mi un câine-nchingat
și c-o dumneaei simulând
ceva sau într-un ceva de suflat
și iar Picasso cu trupul vostru curbat.
oare de ce?
oricum, m-ai oprit. felicitări,
cu velele sus, înainte! Ioan.
Pe textul:
„Raftul lui Picasso" de Ioan-Mircea Popovici
iartă-mă te rog,Ioan.
Pe textul:
„Retro-Rondel V" de Ioana Geier
tremurător pe ramul înflorit
nu mai e loc de neiubit
iubirea peste tot veghează
în fire-o taină-adânc lucrează
de neoprit e ce-i pornit
tremurător pe ramul înflorit
când aerul se subțiază
ce ochi ar mai privi cu groază
prin ochelarul aburit
când e-un tumult neostoit
și viața până în plăsele-i trează
când aerul se subțiază...
o zi cu cu soare de interior. Ioan.
Pe textul:
„Retro-Rondel V" de Ioana Geier
"avîntul" lui să i se-nmoaie,
pe șest îi pregătesc surpriza:
omul de zăpadă-l deghizez în oaie.
Pe textul:
„Retro-Rondel IV" de Ioana Geier
