amar de toamnă

Fiecare „anotimp” are „poezia”, ambianța și atmosfera lui, să nu lăsăm „toamna” să ni se strecoare în „suflet” și în minte.
În mentalul artistului este tot timpul vară, căci gândurile o aduc prin incandescența lor creativă.

Iată cum, desigur datorită covidului, toamna își pierde frumusețea cântată de poeți și se instalează în sufletul și trupul autorului ca semn al unui inevitabil sfârșit.
Mi-au plăcut mijloacele artistice folosite: simt iarba mea de gânduri,
cum o îmbracă bruma, pe-ngălbenite vise, mi se prelinge toamna
pe suflet şi pe trup. La fel și să-mi răcărească zgura arderii ce sunt. A răcări, bănuiesc, este un arhaism sau poate un regionalism care, cred, se integrează bine în discursul poetic.

În opinia mea ultimele două versuri fac o notă contrastantă cu restul

pentru popas şi scuze de răspunsul târziu.
răcări- întoarcere din mânie.