Poezie
nebunii în pandemie
1 min lectură·
Mediu
se miră pământul în mijloc de toamnă
de ce nu-l îmbracă veşmântul de frunze
de ce mărul încă-şi împinge seva în ramuri
de-i crapă iar mugurii şi înfloreşte
se miră de floarea-i târzie
ştie că nu va ajunge la roadă
şi-ar trebui să-i strângă de gât rădăcina
să-i spună că...
dar renunţă şi nebunia-i o rabdă
foarfecul fâşâie scurtând pleata albă
şi ducă-se naibii şi mustaţa că-i sură
sub duş las biciul de apă călie
să curgă
în creştetul cu început de chelie
şi-mi vine să râd la năstruşnicul gând
cu anii de până la primul buletin
de identitate-s mai tânăr
chiar aşa
de ce să-i mai trec şi pe ăştiea la număr
în fond nu-i toamnă în ţărna ce sunt
ci doar o vară târzie...
sună telefonul
vin tu cum să nu...
00898
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “nebunii în pandemie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14150406/nebunii-in-pandemieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.