primul Crăciun fără tine

Te ''vei închide într-un turn al tăcerii'', în care nimeni nu are acces, aruncând tumultul, neliniștea, zbaterile și frământările în ''neant'', de unde îi contempli pe cei flagelați de neputințe, slăbiciuni și zădărnicii, și vei putea ''să umbli nestingherit'' prin altfel de ''timp'', ce te propulsează ''prin univers''.

cu doua tonuri, consider eu:
unul degajat in prima parte, unde se constientizeaza acea inchiderea fireasca a vietii...si umbletul prin alte dimensiuni, mai apoi...
ca in final sa ne izbim de tonul extrem de emotional, ca expresie a unui gol ce nu are echivalent, in inima autorului...

Iti doresc, Ioan, numai bine si puterea sa treci peste intuneric...

LG,

Joana

târziu în noapte îmi imaginez că de peste tot din tavan
atârnă panglici de muscamor în care se prind întrebările
și pot să adorm doar că mult înainte de zori ca din cuiburi
de viespi sau stupi deranjați mă-mpresoară în roiuri și-i
imposibil să scap ne-nțepat iar singura alinare e doar
să-mi storc umflăturile de venin în cuvinte...
îți mulțumesc pentru vorbele-ți de suflet, Joana.(apropo
pronunția corectă a numelui e cu jo sau cum îl cântă frumos Harry Belafonte?)

cu urări de bine și nu numai de sărbători, Ioan.

Răzvane un hău neștiut cu închipuiri cu toate
că frunze fiind știm că o dată căzute devenim
gunoi de pădure pe trotuare o mâzgă că frunza
de-o crește iar pe același loc va fi din alt mugur
și că chiar de rămânem uscate pe ramuri o vreme
odată cu noua ieșită la prima pală de vânt
copacul ne scutură să nu încurcăm fotosinteza...
dar de n-ar fi frumoasele minciuni ce rost ar mai
avea tremurul nostru pe creanga vieții?

cu urări de bine,Ioan.