Rugăciune

aș vrea să fie doamne să-mi iasă-n cale-o zee cu păr prelung de noapte pe umeri vălurit cu sîni cît ouăle de dropii cu bust de antică statuie sălaș de flăcări mistuit cu șerpi din cei mai aprigi înfășurați pe pulpe pe coapsele în pară pe gura-i de jăratic și-n noaptea fărălegii luîndu-mă ostatic furat precum e umbra întinderii de stepi o doamne fă zeița să apară să mă ieie în sanctuarul ei îmblînzitor de șerpi