tăierea poftei bietului Ioan

prin talpa pantofului simt trotuarul încins e năduşeala mare de aud în cap cum îmi plânge umbra şi mă roagă să n-o mai târâi pe asfalt că frige soarele bate pieziş degeaba părul mi-i alb dogoare lui n-o respinge îmi dojenesc imprudenţa de a ieşi din casă dar firea mea păcătoasă cum putea să refuze invitaţia ei mieroasă la o îngheţată de fructe servită la pat?... zic umbrei să tacă şi ne oprim sub un copac pe o bancă. calea-i rămasă la două blocuri. vizualizez scena din urmă şi mă simt nasol. năclăiţi în sudori ca doi cai după galop plini poate de silă şi de umori... o apelez: scuză-mă, tu, am fost anunţat că-mi vine de la Suceava un văr. de îngheţată şi... îmi pare rău, poate că mâine...