deloc gâlceavă, doar tovărăşie

îi spun cuvântului: e jumătatea lunii dintre cald şi frig, nu mai umbla desculţ, cărările de gând sunt pline de ciulini, corneţi cu spini... - mi-s tălpile obraz de nesimţit, cu ne simţire calc pe mărăcini, vigoarea lutului ce eşti s-o simt purificată de minciuni... - măcar îmbracă-te şi tu mai fistichiu să fii în rând cu lumea... - n-ai vrea să mă şi tatuiez, să-mi pun cercei, belciuge, ţinte în limbă, nas, în buze, colţ de gură, şi în alt loc, nu-l spun, mă ruşinez dar tu îl ştii c-o ţii în nână atuncea când te uşurezi... aşa că lasă-mă să fiu cum sunt, ca tine cioplit din topor, unealtă eboş deloc gâgâlită cum este purul adevăr... apropo, de priveşti în jur vezi pretutindeni simulanţi cu haine peticite, rupte în genunchi, dar numai eu, real, veridic, port cu demnitate, nădragii rupţi în cur de şuturile vieţii date... acceptă-mă aşa cum sunt şi dă-mi dreptate măcar tu...