acarieni

poeţii sunt păianjenii luminii şi din lumina luminii ţes plase de cuvinte în care să se prindă vor ei atenţii fabuloase şi aţâţări de minte din oul de debut visează capcane mari sofisticate întreaga junglă-a lumii să se mire de faima lor şi... aşa mai departe... şi-n lumea asta de acarieni tu cine eşti că nu te văd? nici nu ai cum sunt funigelul toamnei minuscul şi purtat de vânt şi neţesut las fir în urmă din când în când de-o fi atins de-o tâmplă înfiorată-n serile cu blând apus ascuns în raze de crepuscul m-oi bucura şi-mi fi-va de ajuns...