ieri

alene pe trotuar lunecam printre oamenii grăbiţi care-ncotro. ca-ntr-o capcană de clei pentru şoareci un gând se căznea din greu să-mi spună că oamenii ce-i văd sunt cuvinte şi graba lor e găsirea unei idei spre unire în versuri să facă din zi un poem... mi-am zis că acasă ajuns musai poemul să-l scriu şi să-l postez... ţi-ai găsit... am totuşi o scuză, a fost ziua lenei, pulbere albă şi dulce pe gogoaşa vieţii şi, mamă, ce-i mai place lui Ioan, gogoaşa asta caldă şi pudrată din plin...