apus în Danemarca

undeva departe la marginea zării marea așteaptă cu brațe deschise soarele s-o sărute el încă se joacă în pletele blonde ale micei prințese ce-i stă culcușită în brațe singuri la capăt de lume sub vrajă învăluiți de tăceri priveau mărețul apus - buni tu să nu mori niciodată avea lacrimi în ochi îi era dor de bunica bătrânul își înghiți nodul din gât o sărută pe creștet -n-am să mor Sofi dacă tu n-ai să plângi și-a șters ochii năsucul și c-o ciudată voce de râs și de plâns i-a revărsat pe suflet cu ochii ei mari și albaștri tot cerul luminii -te iubesc buni...