Jurnal
hai, mă, că mă supăr,
2 min lectură·
Mediu
ce naiba-ți veni?
nu vezi cât sunt de blajin în halat
cu fesul tras pe urechea stângă
privind pe geam cum ninge bălana?
ce, doamne iartă-mă, îmi spui că-i o curvă,
când eu o văd, cu apa ei înghețată,
pompier venind cu tulumba
să-mi stingă focul din partea stângă
a pieptului pus și-ațâțat de-o nălucă,
iar tu, de colo, că-și flutură fulgii
destrăbălându-se cu vântul din nord,
c-o doare în crivăț de mine că-mi bate
inima în gât ca un nod și sughiț zicând bucuros:
se gândește la mine...
hei, bine, până aicea ți-a fost;
te-am răbdat de copil zicând c-o să-mi treacă,
te-am acceptat, tânăr fiind,crezând că ești într-o doagă,
matur mi-am zis: unde merge mia merge și suta,
dar azi, întrecut-ai măsura,
îți fleorcăie gura,
zici vrute, nevrute...
gata, tai mămăliga!...
de azi ține-ți măsura
și tacă-ți gura,
nu mai accept că, vezi doamne,
tu ești poet
și slobodă-i gura...
marș la colț cu genunchii pe coji de nuci,
cu mâinile sus în ele c-un pix, cu care
să-ți scrii în vânt
versu-ți prolix...
eu voi strânge zăpada cu pumnii de pe pervaze,
în apa ligheanului s-o pun până devine vâscoasă,
pe față cu ea să mă spăl și pe trup,
să iau foc de frig,
să ard ca o iască...
034.460
0
și slobodă-i gura...
dar nici cea poetică nu se lasă ușor să iau foc de frig,/să ard ca o iască...
Mi-a plăcut