azi tangent cu principiul holografic

în holograma Totului poetu-i nestemata în lumea non-locală a fire-i întregul se reflectă eternul infinitul divinul și profanul viața și moartea-s Una și tot secretul bine ascuns e-n noi... tu mă citești strâmbi nasul "o face pe-a deșteptul dar ignorant el este lasă că îl știu eu..." te crezi în separare doar prin egoul tău dar îmi ești reflectare primindu-mi energia ascunsă în cuvinte fără să știi ești Eu cum Tu eu sunt acuma cu gându-n Eul tău așa că vezi matale în țesătura-ntinsă oricât de mare-i una și alta cât de mică mereu în reflectare suntem joc de oglinzi mai iute ca lumina o știm ne leagă gândul și doar prin limitarea impusă de cunoașteri percepem separarea dar încă de la nașteri puterea lui ne leagă și vrei nu vrei amice cât locuim lumina Eu Tu vom fi totuna oglinzi față în față privindu-ne mereu... te văd "ce-a vrut să spună ăsta?" și-ai vrea să-mi dai un brânci eu mă feresc cu gândul tu când îți iei avântul aluneci te prind că-mi ești simpatc te-ntreb unde te duci?...