îți spuneam

vezi tu ne complicăm pașii cu temeri de umbre ar trebui să-nvățăm de la ceas că secundele atât căte ne-au mai rămas sunt strunite-ntr-un arc din două cuvinte tic tac așa pune dreptul pe tic acum stângul pe tac și eu tot așa tic tac tic tac tic tac tic tac nu te uita în pământ îndreptăm acum cocoașa poverilor echilibrate ni se par mai ușoare nu te grăbi... nu-mi reproșa că pe punți nu țin pasul cu tine așa e corect puntea mereu e subțire și-n cadență intrăm în balans și nu-i bine... ceasul tău s-a oprit cât o mai merge și-al meu nu știu și cheia nu e la mine...