aici în Agonia

aici nu-i lagăr de concentrare nici măcar o șoaptă nu te cheamă aici vii și pleci cum și când vrea mușchiul tău cardiac ești sau nu ești după plac taci și vorbești după chef pradă sau prădător îți alegi aici dacă știi că una e prevalența și alta e incidența că intuiția e altă mâncare de pește cu percepția poți trăi experiența unică de-a avea două vieți una reală în oglindire sau nu cu cea virtuală din iadul trăirii gregare evadezi spre închipuite câmpii elizee c-un singur bagaj o boccea cu-ntrebări ce-ți chinuie singurătatea nu-i nicidecum o groapă de gunoi unde-o arunci și nici o casă de nebuni cum pare la primă vedere cred că-i o aulă în care studenți și profesori sunt una căutând răspuns la-ntrebări schimbând păreri judecâd comentând cu singurul scop comunicând să se aprindă lumina lumină ce-o poți dărui mai apoi celor obișnuiți să trăiască în obscuritatea ignoranței lor protectoare da aici ar putea fi... ar putea fi...