zale

suntem doar zale-n cap de lanț de carne și suflet pe pământul mlaștină ce ne lasă numai atât cât să înmugurim să lăstărim alte zale apoi grei de timp și păcate ne trage în el să ne putrezească visele moarte pasăre apteră sufletul își face aripi de gând cu care populează timpuri și spații cu murmurul unui fâlfâit inefabil fulgi și pene desprinse din ele cuvintele se-ating în adieri turbulențe făcând altfel de zale din care ne facem cămăși pufoase și calde sau aspre și reci deseori dureroase uneori amăgitoarele veșmine devin chiar frumoase poeme lațuri ce amețesc plăcut ca o beție biata pasăre apteră