decembrie

luna nebună ce mai contează că punga e fleașcă din cheagul de-l ai la pensionari mergi să te împrumuți nu cu mult doar atât să-ți ajungă până trec sărbătorile ca mai apoi cu țârâita să dai înapoi scrâșnid din proteze gol în nevoi și-n scleroze plătești acatiste la moaște te-nchini firesc e sfârșitul aproape simți în celule groaznicul chin lărgită proteza o ții să nu-ți cadă cu degetul pe scofâlcitele buze ce-au ars în sărut altădată meduze gelatinoase meduze sunt lipicioasele gânduri din străfunduri de fire respirând sacadat pectoral mesteci în gingii resorbite vechi amintiri solitar mai vine-un crăciun o divină crăcire-a femeii născând viitorul ei un copil nu știu de ce mă rușinez zicându-i crăcire când limba mea e limba primordială a lumii și asta o știu veni-va anul cel nou care sortit e-nvechirii și încă o dată ca-n fiecare zi plin de speranțe pe seară am să mă cuiubăresc sub pledul dezamăgirilor visând la deschise portale la deschise și fericite portale...