Nero

15 decembrie Nero se naște prunc nestăvilită bucurie speranță dar ego-ul întrecându-i hlamida îl face tiran crud asasin piroman diabolică mintea mustind în de sine cum să mai încapă în ea disperarea și groaza în fuga mulțimilor arse de vii nebun și singur suicid destin previzibil 15 decembrie de pe colinele umbrei Nero privește satisfăcut cum ciracii instigă la revoltă și ură așa egocentrismul lui să fie tuturora măsură torțe în stânga și dreapta se-mpart gratuit scânteia iluzoriei libertăți le aprinde ROMAnia ia foc din nou paricid cei în putere o taie din loc liberi umplând lumea de sclavi neputincioși bătrâni și nepoți rămân să ardă mocnit în jarul cenușii întinderea de apă limpede cum s-a vrut e azi o fumegândă turbărie cu smârcuri de apă glodoasă pe care plutesc cadavrele moralei doar crocodilii în largul lor cu boturile înfipte în hoituri se rostogolesc fericiți singur și nebun capitalismul "democratic" în NEROzii întrecându-se implacabil se-ndreaptă spre meritatu-i destin voi ajunge oare să mă bucur de singurul lucru bun ce sortit e să-l faci Nero