la "cățeaua leșinată" un bețiv...

ce băi să facem să dregem să fim mâna lui un baltag spintecând aerul rahat pluralul e condamnat și condamnabil singularu-i stăpân doi trei patru și cinci șase șapte opt și nouă sunt scoși din ecuația trăirilor vere doar unu are astăzi putere și drepturi cât să nu-l mai încapă că dacă zice el trufaș m-aș îmulți împărți același rămân al dracului să-ți fie creierul tău împuțit bitoncule când tu vei fi murit în groapă singur te bagi și-ți tragi țărna pe piept drepturile omului auzi de ce nu a oamenilor a neamurilor de ce nu dreptul mulțimii umple-mi paharul că nu-l suport gol e ca un card expirat și mî-nfurii așa era mânios peste poate cuperoza-i era evidentă și albul ochilor devenea sângeriu fă-mă o zi bosul națiunilor unite cu drepturi de legiuitor suprem cuvântul meu să fie lege o lege aș da doar atât omul să fie om și corect vremea te-a prins bogat de-o încalci te mazilesc s-o iei mereu de la zero violența de-i fizică sau verbală stai dracului în pușcărie până știi legea cu semnătură să ieși de-o încalci să fii eutanasiat ca un câine turbat care-i treaba de ce te agiți și unde vrei să pleci mai am o întrebare retorică dar cu obidă dacă unu e tare de ce vă asociați să subjugați indivizi și popoare vere mă scuzi doar un pic de la closet am tiulit-o prin ușa din dos știu că nu e frumos de-aceea mă-ntreb el e bețivul nebun sau eu sunt nebunul care-am plecat ariciul timorat de-adevăr