dojenitoare zeița...

motto: idee, cuvânt și iubire, trinitate în unu,poetul. .............................................. "Ne-am pipăit în noapte cu patimă și ură, Oamenii aruncau după noi cu var, Dar răscolind în carne un episod murdar Noi ne-am făcut prin asta iubirea și mai pură". iată firescul naturalul și extazul trăirii inspirației zise și "Tremură vioara neagră-ntre oglinzi, Dorurile-s moarte vrerile ucise, Fără nici o șoaptă, numai să-mi întinzi Brațele de aer ale clipei duse"... starea post factum dar și marea disponibilitate a reluării actului creației cu dăruire totală de-aici și cheia perenității dar voi întrebă dojenitor "Vă zvârcoliți în așernut posaci, Însingurați în voi din lașitate Și vă mințiți cu guri care prefac În zgură sărutările uitate". ați transformat sub tâmplă patul conjugal într-un laborator steril și procreați în eprubete bizari fetuși ce-s botezați de răspopiți și fericiți nevoie mare îi ridicați să-i vadă lumea de drag îi sărutați în dos dar ei sunt jalnici avortoni trăind doar cât să dea un fâs NIDArea dacă nu-i firească e BA iar Da ca poezie NIhil est mai zise zeița NIDABA soptit cu-ntristare...