în așteptare

în balcon la cucurigul blocului oră mititică a nopții liniște ca-n urechile surdului jos și sus adâncul nesfârșit de stele aș crede că sunt la priveghiul lumii dar nu marea cea făcută din picături rebele îmi doarme la picioare valurile ei sunt generații și valul meu s-a spart la țărm din el aici eu sunt o picătură pe faleză mâine mă voi evapora sau poate un toc pe mine va aluneca și voi simți pentru ultima oară căldura unei pulpe sidefii glumesc cumva cu moartea de ce nu când mi-a fost dat să fiu cu universul tot răsfrânt în mine nea Nicolae nu veni am totul și mi-i bine